Nu este deloc exclus ca celebra G11 din Cluj-Napoca care a făcut înconjurul internetului să fie de fapt o cameră din caminele fabricilor sau din internatele liceelor industriale unde erau cazați angajații nefamiliști, tinerii familiști sau copiii care veneau la oraș să muncească sau să învețe. Vorbim de construcții de dinainte de 1990.
Chiar dacă G11 nu este parte dintr-un astfel de cămin, să ne amintim despre ce este vorba. Camerele de 10 metri erau în cămine tip bloc construite de și aflate în proprietatea fabricilor și liceelor industriale, scrie Monitorul de Cluj.
Primeai cazare acolo pe gratis, dacă erai din afara orașului și munceai la fabrică, respectiv învățai la liceu. Așadar, camera nu era concepută pentru termen lung, mai degrabă servea unei nevoi imediate. După un hol mic cu un dulap și o chiuvetă se intra într-o încăpere în care erau între două și patru paturi. Dușurile și toaleta erau la comun, pe hol, una sau două încăperi pe etaj.
Studenții care stau în căminele de dinainte de 1990 știu foarte bine despre ce este vorba. Și ca să ne facem o idee, un G11 are dimensiunile containerelor modulare mobile care costă de la 5 mii Euro, de vânzare pe toate online-urile.
După 1990, mai ales în perioada în care a început marea destructurare industrială de după 2000, fabricile se închideau una după alta iar căminele de nefamiliști, familiști sau liceeni își pierdeau utilitatea. Astfel încât, dacă scăpau de ruina sau de la demolare, căminele începuseră să fie vândute unor întreprinzători imobiliari, care le-au transformat în te miri ce – cămine de studenți, case pentru seniori și desigur, blocuri de locuit, etc. – înghesuind în spațiul deja mic chicineta, o cabină de duș și vasul de toaletă. Alții au fost mai darnici și au alipit două camere transformându-le într-o garsonieră să-i spunem, normală. Interesant este că astfel de „încăperi” au putut fi intabulate și recepționate, iar acum, iată, se închirează sau se vând.
Nu cred că vreo altă țară – nu doar în Europa, ci în lume – a putut să genereze un asemenea efect teribil de domino închizând mii de fabrici și ajungând să stea cu mâna întinsă pentru orice, începând cu utilitățile, mâncarea, materialele sanitare, bunurile de larg consum și terminând cu, iată, apărarea: dacă începe un război trebuie să aducem din import absolut orice.
Chiar dacă în ultima instanță G11 nu este mai mult decât un subiect amuzant, faptul că nu mai avem industrie de manufactură și oameni calificați pentru acest domeniu nu este deloc o glumă. G11 este un uimitor efect secundar al destructurării industriale și un indiciu al unei țări cu o economie nesustenabilă, care a pierdut industria dar este foarte tare în imobiliare. Să ne mai gândim la asta.
