Începând cu anul 2011, românii sărbătoresc pe 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale. Această dată nu a fost aleasă întâmplător! Este ziua în care s-a născut poetul național Mihai Eminescu, evenimentul desfășurându-se, în fiecare an, ca un omagiu adus personalităților emblematice ale României și valorilor noastre culturale.
Anul acesta, de Ziua Culturii Naționale, mi-am propus să vă vorbesc despre inginerul vâlcean Mihai Sporiș, personalitate emblematică a culturii noastre naționale. Bun cunoscător al istoriei naționale, europene și universale, Mihai Sporiș este în egală măsură și un cunoscut eseist, fiind autor a peste 40 volume de literatură eseistică și poezie.
S-a născut la Robești, în comuna Câineni/Vâlcea, în 29 iunie 1951. Este absolvent al facultății Energetice din București (1975), Doctor în Energetică (2001), Doctor în Dacoromanică (2001).
de Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
Parcursul său profesional este unul demn de un om devotat profesiei alese: a fost Șef de Secție Exploatare și Reparații la I. E. Râmnicu Vâlcea (1980-1985), Inginer Șef (1985-1995) și Director (1999-2001). În prezent, deși s-a pensionat, a rămas la fel de activ în viața social-culturală de zi cu zi. Începând cu anul 2006, este Senior-editor la toate publicațiile Trustului de Presă Intol Press: Cultura vâlceană, Seniorii, Forum vâlcean, Cultura Ars Mundi-on line. Este publicist la revista Curtea de la Argeș condusă de Academicianul Gh. Păun, este membru fondator al Societății Culturale Anton Pann (1998), al Forumului Râmnicului (2001), al Ecostar 21 (2006).
Lista realizărilor sale în plan profesional și cultural, ar putea continua. Consider însă că atunci când vorbim despre Cultură, în cazul inginerului loviștean Mihai Sporiș ar trebui să vorbim și despre implicarea sa activă, constantă, în viața cultural-istorică a Loviștei, străveche vatră etno-culturală românească.
L-am întâlnit recent pe inginerul Mihai Sporiș la Titești, în inima Țării Loviștei, unde pe 10 ianuarie 2026 s-a desfășurat un important eveniment aniversar: împlinirea a 500 de ani de la prima atestare documentară a satului Titești, făcută prin hrisovul domnesc dat de domnitorul Radu de la Afumați, la 1 ianuarie 1526. Un eveniment care s-a bucurat de o largă participare și de un real succes! Îmi propusesem să vorbesc despre evenimentul acesta la care am luat parte, în calitate de fiu al satului și coautor al volumului „Titești-Vâlcea. 500 de ani de la prima atestare documentară”, apărut în anul 2026 la Editura Agaton din Făgăraș.
I-am remarcat prezența inginerului Mihai Sporiș în sală, alături de alte personalități ale vieții culturale vâlcene și m-aș fi bucurat dacă timpul i-ar fi permis să ne vorbească despre istoria și cultura acestui colț de rai românesc, pe care o cunoaște și o promovează constant, el însuși fiind, cum am mai amintit, fiu al plaiurilor loviștene. Din păcate, timpul nu i-a permis să facă asta! Am primit însă un material în care inginerul Mihai Sporiș ne împărtășește opiniile sale legate de evenimentul de la Titești. Vi le împărtășesc acum, în pragul Zilei Naționale a României, cu recunoștința cuvenită adusă vâlceanului Mihai Sporiș, participant la evenimentul cultural-istoric ”Titești 500”.
Loviștea în sărbătoare / Titești 500!
„Scripta manent! Loviștea, „mirific plai”, „colț de rai/ al grădinii Maicii Domnului”, locul dintre munții cei mari, străbătut de istoricul Alutus, de Trans/alutanul roman și de calea cea mare a istoriei, și-a păstrat în nume îndârjirea locului, aici unde veacuri multe, marile Imperii s-au ciocnit! Orientul cu Occidentul s-au lovit cap în cap. (Vezi „Loviștea în date” a pr. Nicolae Moga!). Loviștea, privită ca o cetate își are porți de intrare, turnuri de observare, poduri și cetăți, vămi și schele de numărare a turmelor transhumante, carantine preventive. Asaltul puterilor, după vânturarea meteorologiei politice, are cronică scrisă în care Loviștea și-a dobândit urmele, mărturisind simțurilor mai altfel legendele și miturile. Continuitatea trăirii vocii pământului, una venind din mari adâncimi de vreme, este graiul tradiției nemuritoare, este legătura pastoralului cu libertatea asumată, condiție de existența a mioarelor, prin ele garanție a zborului liber pe munți și în căutarea bălților în iernile grele. Apele topind filoanele de aur ale soarelui, au cărat în albii… chemările rudarilor, acei băiași colonizați pe râurile cărora chiar le-au deconspirat meșteșugul (și îi va fi colonizat pe aici: Rudarul, Rudăreasa, Băiaș, Băișoara (Boișoara), Baia (Boia/ mare, mică!).Țară, nu una în sine (vezi spusa istoricului Petre Bardașu!), ci plai râvnit, pentru dărnicia lui a avut parte de administratori trimiși de la mai mai marii puterilor dominante ale momentului. Toponimia ne vorbește, personificând preocuparea pentru apărare, uneori chiar refugiul de asprimea pedepselor. Lotru, Lotrișoare, Lotrioara, Coasta Câinenilor (hotarul nordic al Munților Lotrului, care conțin și Sârbinul, Pârcălabul, dar și numele unor vătafi, vătășei, vămeșoaie…., unii aduși special de departe, precum vremelnicul Tudor Vladimirescu… căpitan de plai la … Câineni /vezi câne/câneaz/câine!). Lupii… stăpâni pe multe hotare, nu doar gruiuri, dar firi omenești luate în posesie să-și țină arealul sub pază, domesticiți și puși în stindarde dacice… ne atestă oamenii concreți de azi, probând spiritul liber, pe munții și plaiurile din preajmă. Mărturisirea documentelor, care asigură scriptura istoriei, una vorbind adevărul legiuit dar relativ al interesului puterii momentului, numai într-o descifrare a contextului cauzal poate da înțelesul lămuritor. Fără a le pune împreună pe toate punctele de vedere, dinspre toate domeniile de cercetare, prezentul ca o bornă trecătoare pe lunga traiectorie a vremii ce curge, nu poate să fie călăuză celui ce trebuie să călătorească timpul ce vine.
Salutăm aici, cu un fel de reportaj, al unei clipe speciale, serbarea organizată în ianuarie 2026, de localitatea Titești, din Loviștea, Jud. Vâlcea, pentru aniversarea a 500 de ani, a atestării documentare a localității, în anul 1526, de către domnitorul Radu de la Afumați. O facem într-o consecvență a marcării evenimentelor, amintind aici, că în 2020, un eveniment similar fusese organizat și la Voineasa/Vâlcea (în Loviștea de partea dreaptă a Oltului!), cu ocazia împlinirii celor 500 de ani de atestarea localității în documentul cu pecetea domnitorului Neagoe Basarab (socrul lui Radu de la Afumați!) și a principelui Ioan Zapolya al Ardealului, cu ocazia convenirii hotarului. Atunci preotul, cercetător istoric, Nicolae Moga lansa o carte, cu informații bine structurate despre contextul istoric al evenimentului.
Ziua aleasă pentru sărbătoare, de localitatea Titești, una să nu se dilueze evenimentul în amestec cu tradiția perioadei, a fost 10 ianuarie, zi cu o semnificație istorică specială în istoria națională. În 10 ianuarie 1475, la Vaslui/Podul Înalt… un Ștefan cel Mare dobândea o victorie remarcabilă. Organizarea evenimentului aniversar, a beneficiat de energia unor oameni speciali (elita acestui loc, cu dragoste de baștina maternității care se manifestă prin fapte!). Acest eveniment, precum multe altele anterioare, devenise unul potențial pe agenda localității. Facem dintr-un început cunoscute numele inițiatorilor („responsabili” de multe altele înainte!): Constanța Ștefan ( o amazoană a Loviștei, purtătoare de grijă, munților, mioarelor și păstorilor…), Mihai/Mișu Călinoiu (profesorul de istorie, nedezlipit de Titești, arheolog amator, administratorul unui tezaur de documente, și un custode adevărat al Muzeului Satului Titești), Ion Talpoș (fiu al satului, trăind în „diaspora” Tălmaciului, acum un ziarist atestat, neobosit reporter la evenimentele culturale/Vezi Intol Press și culturaarsmundi.ro , pentru presa on line,).Împreună cu primarul Nicușor Cătălin Daneș, școala gimnazială, biblioteca locală cărora li s-au adăugat concetățenii au organizat și pus în fapt un eveniment de referință pentru istoria din scenă a localității.
Vorbele zboară! Unele sunt reținute vremelnic în freamătul concurent. Organizatorii au pregătit și o carte reper momentului, cu posibiltatea citirii și recitirii a ceea ce se vrea evenimentul acesta special. O carte ilustrată, cu fotografii și documente : „TITEȘTI-VÂLCEA /500 de ani de la prima atestare documentară” , Editura AGATON, Făgăraș, 2025, realizată de Ion Talpoș și Mihai Călinoiu, s-a constituit un adevărat portativ… al discursurilor publice ale evenimentului, alături de inspirata expoziție organizată în sala de festivități a școlii gimnaziale, aglomerată de participanții la eveniment.
O zi specială, ocrotită și de soarele ce va fi topit ghețușul drumurilor prin marele amfiteatru de la poalele Titeștiului, a fost ghicită de organizatori, între celelalte neprielnice. La ora anunțată de programul invitației , gazdele cu pâine și sare vor fi întâmpinat oaspeții. Primarii vecini (Racovița, Boișoara, Perișani), foștii primari ai localităților, încă supraviețuitori, vor fi cinstit evenimentul. De la … centru, Președintele Consiliului Județean, Constantin Rădulescu, și alți demnitari din scaunele puterii locale, politicieni ai culorilor din spectrul puterii vor fi onorat, cu un mesaj anume evenimentul. Primarul va fi dat mesajul întâmpinării, slujirea religioasă, imnul național, mesajul județului, vor fi fost uvertura, marelui eveniment moderat de Constanța Ștefan și dat pe vocile lui Mihai Călinoiu (susținut de arhiva personală de documente!) și Ion Talpoș pentru prezentarea/ lansarea cărții amintite. O legendă versificată a Loviștei, ne va fi fost recitată de Ion Frântu, iar episodul versificat din carte lansată, despre procesul de acum 2 veacuri, va fi fost redat expresiv, reamintind o filă istorică a locului a luptei locuitorilor în căutarea dreptății (70 de ani de luptă… cu autoritățile corupte de perioada fanariotă!), aflată în cele din urmă la curtea domnească, prin anul 1826/ carte lansată fiind edificatoare și asupra acestui conflict!
Remarcabil darul copiilor școlii gimnaziale care ne-au cântat, au recitat, au dansat în coordonarea unui dascăl iscusit… Remarc aici colindul bătrân adus în canonul celor două… „preuci” privind ziorii de ziuă. Chiar colindătorii noștri păreau la începutul celeilalte jumătăți a mileniului, cumpăna unor ziori de ziuă! La mulți ani Titești!, am rostit involuntar în gândul luat prorocire de bine pentru urcușul mileniului. A urmat apoi revederea trecutului, prin artefactele tezaurizate în Muzeul satului local, ca dovadă a respectului pentru generațiile scurse în rădăcinile, din care mereu răsar generații noi sub soarele locului, să ducă ștafeta mai departe în fără sfârșirea scării spre înaltul spre care cutează neîncetat lovișteanul, ivit cândva din nedeile de pe culmi și din ocrotirea celestă. A urmat apoi agapa, cu produsele de stână, cele ale livezilor locului, dar și din darurile Boromir, chiar, făptuitorii ei iviți din raiul loviștean, inspirator al gândului liber și netemător de avântul zborului spre culmile înalte. Am plecat intrigat, privind absența de la eveniment, a primarilor lotreni, până în momentul în care am aflat, că în același moment, la alt muzeu local (cel al fluierelor/cinstind pastorall!), de la Malaia/Săliște, fusese organizat un eveniment special, cu oaspeți în concert…
Să dăm mulțumirea noastră acestor oameni care cinstesc istoria locurilor și ne țin trează memoria, mândria de noi înșine, și ne încredințează asupra energiilor pe care le avem și putem să le punem în fapte. La mulți ani… Titești!” (Mihai Sporiș / 11 ianuarie, 2026).
sursa foto: Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
sursa foto: Ion Talpoș
