Se pare că măsuri tot mai dure sunt lansate asupra românilor. Mai ales a celor sărăciți, cu intenția mult prea vădită de dărâmare nu doar a oarecarelor speranțe pentru viitor, ci chiar de introducerea în forță ale celor mai dure măsuri de austeritate. Acestea, după ce sunt deosebit de incitante și destabilizatoare, sunt lansate mai multe deodată, sugerând ideea de lovitură aproape decisivă mai ales asupra celor mai vulnerabili români.
(de Elena Olaru Miron)
Elena Olaru Miron
După ce s-a impus impozitarea cu 10% a pensiilor ce trec de 3000 lei, iată a sosit o altă decizie care stabilește o nouă impozitare pentru asistența medicală – CAS.
Impozitarea pensiei însă, se știe bine că nu este legală, întrucât după o cotizare de 40 de ani spre exemplu, în ideea ca bietul om să beneficieze de o bătrânețe liniștită, iată că pensia sa este din nou impozitată ca și când salariul din care provine nu ar fi fost impozitat.
Totodată, s-a tăiat cu nonșalanță și din insignifianta sumă de care beneficiază unii refugiați ai războiului din 1944 care reprezenta o vagă atenție pentru oropsiții care-și părăsiseră cuibul și avuția deloc de neglijat pentru a se alătura fraților români și a nu rămâne sub ocupație străină. Aproape goi, cu copii mici în brațe, au călătorit două săptămâni sub amenințarea bombardamentelor, în vagoane descoperite la început de martie 1944. Acum, cei lipsiți de suflet, necunoscători ai istoriei, se mulțumesc a ciopârți până și din această modestă sumă de bani considerând că în acest fel vor salva economia țării și vor salva furtișagurile parveniților revoluției din 1989. S-a uitat și s-a mușamalizat faptul că acești români plecați fără destinație precisă, în bejenie, nu beneficiază nici pe departe de atenția și ajutorul oferit azi ucrainenilor aflați în război. Românii refugiați (din propria țară) fuseseră siliți să muncească „cu ziua” pentru a-și hrăni copiii cărora și speranța de a se califica urmând oarecare studii le fusese anulată. Statul român, aflându-se în război și recesiune nu le-a acordat ajutorul cuvenit.
Acum însă, iată, multor pensionari ai altor state, care n-au prestat nicio oră de muncă în România, nu locuiesc aici și nici nu cunosc țara, statul român le oferă pensii românești, trimise în țara lor în care continuă să trăiască nestingheriți. Motivația este aceea că și-au primit cetățenia română și și-au stabilit o adresă (fictivă) în România.
Românii pensionari în schimb care s-au stabilit și care au obținut cetățenia altui stat nu beneficiază acolo decât de o pensie corespunzătoare perioadei de muncă prestate acolo, nicidecum pentru că și-a atribuit cetățenia acelui stat, acelei țări în care s-a stabilit el cu familia sa. Statul român le trimite eventual pensia pentru anii lucrați în țară, ceea ce este corect.
În România s-a acordat cetățenia străinilor doar pe baza unei cereri și a declarării unui domiciliu (fictiv). Astfel, automat pensia românească nejustificată obținută destul de simplu este înmânată la ușa sa din țara în care s-a stabilit și domiciliază.
Nicio altă țară nu plătește pensie celor care nu au muncit în țara de adopție numai datorită faptului că indivizii și-au cerut și obținut cetățenia respectivă beneficiind astfel de pensie în mod fraudulos.
Și aceste aspecte ne orientează și spre veniturile salariale ale românilor care iată li se reține jumătate din venit drept impozit, „cinci câștig, șapte mănânc, ce rămâne-n pungă strâng.”
Dar ce mai înseamnă azi dreptatea, adevărul, credința, empatia, patriotismul, dragostea de glie, de frați, de neam!? Doar niște vorbe folosite pentru a orbi prostimea. Din păcate mulți oameni de rând nu sunt interesați de ce se petrece cu țara și cu locuitorii săi (privesc seriale banale la TV afirmând: „pe mine nu mă interesează nimic și nimeni, atâta vreme cât primesc pensia.” Nu-i interesează nici măcar existența marilor valori, tratând totul „la grămadă” fără nicio alegere și considerație).
În cei 36 de ani de când pretindem că am intrat într-o epocă a democrației, poporul adormit s-a mulțumit cu bârfele și can-can-urile de doi bani prezentate la TV. În această perioadă, astfel, nu s-a aflat în ce scop s-au folosit sume de bani exorbitante, ca și avuția țării rămasă de la regimul comunist. Nici rezultatul vizitelor aleșilor în străinătate nu s-a aflat și nici costul acelor deplasări. Secrete? Da! Și turma a acceptat această motivație preocupată de așa numitele știri și publicități adeseori penibile, ca și de relațiile cu nunți și divorțuri ale așa numitelor „vedete” (Doamne, cine a ajuns să devină vedetă?! și le mai numesc și „celebre”).
Românul, măcar din când în când, ar trebui să-și amintească de vechile pilde și snoave din bătrâni, fiecare având tâlcul său, ca de exemplu: „nu se amestecă merele cu perele” știind că fiecare din acestea își are valoarea și caracteristicile sale.
Din păcate pare că o pânză tot mai deasă se lansează peste majoritatea oamenilor, astfel încât se pot vedea umbrele acestora, pășind indiferenți ca într-o transă.
Legat de diabolicele impozitări de ultimă oră, se ivește și o altă întrebare deși, știu bine că nu sunt mulți care să se sinchisească așa cum se întâmplă de la 1989 încoace. În atenție este pe lângă impozit, taxa CAS. Iată întrebarea: beneficiem cumva în urma acestui tertip de o asistență medicală mai performantă d-le guvern? Nu vom mai aștepta 1-2-3 luni înscriși pe o listă de așteptare pentru o consultație sumară, fugară? Că despre măsuri de îmbunătățire a asistenței medicale nu se prea vorbește (aspect de la care trebuia să se plece înainte de a impune noi taxe). În condițiile nesatisfacerii funcționării la parametri civilizați ale unităților sanitare din toate localitățile țării, bolnavul va fi obligat să se adreseze în plus sectorului privat, achitând alte sume de bani? De ce nu se introduce plata CAS numai pentru fiecare consultație și nu obligatoriu lunar, când pacientul nu solicită niciun ajutor luni de zile în șir?
Azi, până și transportul feroviar a căzut din pricina falimentării. Pe de altă parte benzina și motorina s-au scumpit și se vor impune restricții în folosirea automobilelor, privind până și distanțele parcurse de automobilistul respectiv. Adăugând și rovinieta și impozitul majorate scandalos, se poate afirma cu certitudine că există interes și în această direcție de spoliere a românilor. Și încă ceva: se va majora impozitul pe locuințe cu 70%! Vom deveni chiriași în propriile case?
Așadar, gospodărește și organizat ar trebui să se înceapă cu aspectele esențiale. Nu îmbraci o haină curată fără a te îmbăia mai întâi, fiind îmbâcsit de mirosuri urâte. Deci, să se înceapă cu începutul! Aceasta se dorește.
Dar pare că jaful și indolența urmează aceeași cale creată de ani buni și care, din păcate se insinuează tot mai mult în viața românilor. De aceea este urgent necesar să fie implementate măsuri decisive. În această idee afirm că sunt întru totul de acord cu anumite măsuri inițiate de primul ministru actual I.B., întrucât este mare nevoie de o „curățenie” radicală. Acțiuni serioase de stârpirea corupției, anihilarea șarlatanilor, a escrocilor, profitorilor, violențelor, tâlharilor, comerțul și folosirea drogurilor, destructurarea organizațiilor mafiote care se apropie tot mai mult de toate ramurile societății, inclusiv de ale persoanelor ce au datoria de a stârpi aceste delincvențe tolerate à la long iar disponibilizările să se aplice numai unde este cazul (grupările de interlopi organizează petreceri sub ochii autorităților, unde aruncă teancuri de euro în mulțimea pe care o sfidează cu dispreț. Este normal???)
Dacă primul ministru va reuși să stăvilească aceste aspecte nefaste instaurând un climat echilibrat favorabil intrării în rândul țărilor civilizate, respectivul prim ministru va fi aprobat și sprijinit de românii cinstiți. Dacă nu se va întâmpla aceasta și în continuare va fi protejată clasa dominantă coruptă și nu va exista transparență asupra activității sus-pușilor, ale sumelor cheltuite astăzi tacit dar mai ales pe spinarea celor săraci cărora mereu le sunt lansate biruri, atunci totul se va dărâma cu repeziciune, asemeni unui castel din cărți de joc. Iar revoltele vor lua o amploare de neimaginat. Cine a greșit, să plătească, nu mereu plebea!
Printre mulțimea de măsuri care trebuie luate pentru redresarea economiei, ar putea fi și reînființarea școlilor profesionale atât de necesare pentru pregătirea de salariați în vederea relansării economiei prin crearea de meserii atât de necesare, azi abandonate, cum ar fi industria manufacturii, a micilor ateliere de reparații, ale aparaturii gospodărești, a îmbrăcămintei etc. Aceasta ar însemna o nouă formă de economisire, atât de necesară în actuala etapă.
Nu pot fi acoperite „găurile negre” din economia țării înjumătățind bietul ajutor de șomaj, de handicap, minusculul ajutor dat elevilor, mamelor cu copii mici, preoților.
Nu pot fi reduse pensiile în acest mod cinic, nedrept, chiar diabolic, parșiv. Nu este cinstit a se acoperi dezmățul bogaților prezentat zi de zi la TV în sfidarea săracilor.
Așadar, ar exista metode de a economisi redresând cu înțelepciune reforma. Lipsește însă voința, inițiativa și mai ales dragostea de țară și popor. Deci, se începe cu începutul (că „de la cap se-mpute peștele” – apropos de zicalele din bătrâni).
Cuvântul de ordine este ECHITATE. Totul să fie democrat organizat și bine studiat. Dacă măsurile de austeritate vizează deopotrivă toate categoriile sociale nu ar mai exista nemulțumiri și revolte (desigur toate măsurile așadar să fie justificate și aduse la cunoștința mulțimii).
Oamenii ar înțelege că trebuie să „pună umărul” la redresarea economie. Când însă măsurile de austeritate vizează numai clasa de mijloc (devenită săracă) și mai ales aceste măsuri sunt aplicate preferențial, nemulțumirile nu numai că nu vor înceta ci vor lua amploare. Iar dacă aceste nemulțumiri vor persista în continuare furtunos din toate părțile și în același timp, capacitatea de suportabilitate fiind diminuată drastic, se vor isca virulente critici acide care nu vor înceta ci dimpotrivă vor destabiliza țara și mai vârtos.
