Oana-Alexandra Sedonja, artist plastic sibian, este cunoscută iubitorilor de artă prin participările sale la o serie de expoziții colective ale U.A.P. organizate în Sibiu și în țară. Aș aminti doar expozițiile „Magia Câmpului“ (fotografie, Galeria de Artă a UAP Sibiu, 2015) și „Family Art” (pictură, Galeria NAC Sibiu, 2023).
Am avut prilejul să-i admir câteva lucrări expuse la „Hala Atelier X” (Sibiu, 2024) participând atunci la vernisajul expoziției Valentinei Cristea, prilej cu care Oana-Alexandra Sedonja a expus o serie de acuarele de o mare finețe și gingășie artistică. Lucrări care nu au trecut neobservate publicului prezent la vernisaj.
(Ion TALPOȘ)
foto: Ion Tapoș
Între 22 noiembrie și 11 decembrie 2024, Galeria de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici Sibiu a găzduit expoziția „Labirintul Pădurii”, unde artista Oana-Alexandra Sedonja a expus peste 140 de lucrări. Expoziția a avut o particularitate inedită, aș spune. Alături de pictură și fotografie, artista ne-a delectat cu poezii, oferite nouă sub forma unor poeme bilingve (română și engleză), semnate și ilustrate de artistă. A fost o combinație inspirată a mai multor forme de exprimare în artă, spre încântarea publicului prezent.
Vorbindu-ne despre proiectul „Labirintul Pădurii”, artista afirma:
„Deși inițial pregătirea acestui proiect a fost pentru mine o pricină de anxietate și agitație, pe parcurs s-a metamorfozat într-o provocare palpitantă de a pune într-o formă coezivă și coerentă ceea ce am creat ani de-a rândul.
O ocazie pentru ca ceilalți să mă cunoască, dar și un prilej pentru mine de a mă cunoaște în alt fel decât până acum, când eram fie fotograful, fie pictorul, fie filologul ce se juca cu cuvintele, dar prea rar toate la un loc.
Dacă mă întrebați care dintre aceste trei elemente (pictura, fotografia sau poezia) a fost primul, vă mărturisesc cu regret că nu știu să spun cu exactitate. Fiecare a avut momentul său de început, după care s-a metamorfozat în altceva, devenind ceea ce îmi place să cred că e o entitate sinergică”.
Oana-Alexandra Sedonja este cunoscută publicului sibian, mai ales, ca membră a unei familii de artiști sibieni consacrați: Olimpia și Marius Coman-Sipeanu. Crescută într-un mediu artistic, Oana a fost mereu obișnuită să vadă în preajmă gesturi creatoare. De timpuriu a știut că și ea poartă sâmburele inspirației și neliniștea dorinței de a crea, fără a putea să identifice cu exactitate, în biografia ei, momentul primelor încercări făcute în acest sens.
Seara de 22 noiembrie 2024 a fost o seară magică! În „Labirintul Pădurii” artista ne-a oferit, deopotrivă, culoare, lumină și poezie! Toate la un loc, îmbinate armonios în cadrul unei expoziții de excepție în care lumina oferită nouă, după cum însăși artista ne-a mărturisit, i-a fost înapoiată, înzecit, prin ochii și cuvintele celor prezenți la eveniment.
Am realizat atunci că Oana-Alexandra Sedonja se poate considera un artist împlinit, care nu mai are nevoie de alăturarea numelui ei actual de cel al familiei de artiști în care s-a născut! Prin ceea ce ne-a oferit și ne oferă cu fiecare expoziție vernisată, ne demonstrează că ea este, de acum, un artist consacrat.
Vorbind despre sine, Oana-Alexandra Sedonja spunea:
„Crescând într-o familie de artiști plastici, visul meu de copil a fost să pictez la fel de frumos și de inspirat ca părinții mei. Pe parcurs însă, am uitat de visul acesta și, pasionată de literatură și cu drag de profesoara mea de limba română, am alunecat spre sfera filologiei, urmând și absolvind cursurile Facultății de Litere, secția germană-engleză. Deoarece vechea mea atracție pentru artă nu a dispărut, m-am înscris la Facultatea de Conservare-Restaurare din Sibiu, ale cărei cursuri de licență și master mi-au furnizat minunate experiențe în domeniul artei și al conservării acesteia.
La scurt timp, atenția mi-a fost captată, fără echivoc, de fotografie și a urmat o perioadă în care aceasta mi-a devenit profesie. Cercul s-a închis când am reînceput să pictez, pe la începutul anului 2017. Simțind că expresia nu era completă, în ultimii ani cuvintele au început să ia forma unor scurte poeme ori poezii ce însoțeau fotografiile sau picturile mele. Multe din cele pe care le vedeți aici le-am conceput în limba engleză, iar varianta în română, deși inițial traducere, și-a găsit în final propriul ei caracter, desprinzându-se, pe alocuri, de original”.
Pictură, fotografie și poezie izvorâte din aceeași simțire, se întâlnesc, se augmentează, se susțin, într-o comunicare de tip sinergic.
„Expoziția aceasta reprezintă o reflexie fidelă a acestei simbioze pe care o simt tot mai inseparabilă pe zi ce trece”, ne-a mărturisit Oana-Alexandra Sedonja. Toate formele de artă abordate s-au dovedit pentru artistă căutări de sine, de autodescoperire, de cunoaștere.
După cum afirma la vernisaj criticul de artă dr. Iulia Mesea, ˂Principala sursă de inspirație a lucrărilor din expoziția „Labirintul pădurii” este natura, iar tema fundamentală este pădurea.
I se alătură metafora labirintului – semn al căutărilor, drumuri necunoscute, rătăciri și reveniri, descoperiri, inițieri, revelații, transformări. Întâlnirea celor doi termeni și concepte, ridică la putere sensurile, pentru a-i arunca apoi în direcții diferite ca valori semantice, pădurea devenind o manifestare fizică a labirintului>.
Oana mărturisește cu sensibilitate, așa cum se desprinde și din lucrările sale, că pădurea este pentru ea și cuib, este loc de retragere, spațiu al siguranței, sursă de energie, și apoi din nou, de inspirație.
Jocul simplu cu pietricele colorate strunjite în rotunjimile timpului, apei, vântului s-a transformat în motiv al unei serii de lucrări.
˂În lumea dură și sigură a pietrei, Oana descoperă bucuria lucrurilor simple, profunde și descoperă un nou ritm al timpului, o durată extensibilă, prelungită a secundei, până la uitare de sine, până la meditație și atemporalitate. Turnulețe lângă susurul hipnotizant al apei sau adânc, în inima pădurii vorbesc despre căutări, despre experimente, despre tentații ascunse în aburii ceții, dar și despre riscuri; despre înălțări, dar și despre căderi. (…) Pictura Oanei e melodică, fotografia are picturalitate, are ritm și sonorități atmosferice, versurile sunt generatoare de imagini, senzații tactile, efecte vizuale, auditive și olfactive / cuceritoare efecte sinestezice care fac trecerile line și apoi le unifică dând un farmec aparte lumii pe care o creează. Poeziile ei sunt asemeni unor stropi de culoare într-o acuarelă lucrată în tehnica umed pe umed; cad o dată, de două, de o sută de ori, pentru ca să se înalțe și să se împrăștie cu o încăpățânare demnă de echilibru, chiar dacă improbabil statistic, posibil într-un lăuntru artistic sfâșietor de sensibil, pe care până și aripa unei gâze îl poate denivela. Par că întruchipează calmul încapsulat vremelnic într-o entropie, ca „o pasăre fără plisc, cu aripile zdrențe și gâtul frânt” care „va sparge coaja oului și se va târî în adânc / să-și doarmă în beznă somnul profund / până când ne vom fi vindecat.” Dar sunt mai mult decât atât. O capitulare „dezvărată” în fața frumuseții, eternă prin însăși vremelnicia ei> – afirma la vernisaj, criticul de artă dr. Iulia Mesea.
Închei, redând un scurt fragment din cuvântul de deschidere al dr.Florin Viorel, Președintele Filialei UAP Sibiu:
„Afirmam că-mi doresc ca acest loc să se transforme într-un centru cultural. Au fost evenimente disparate: teatru, poezie, lansare de carte, expoziții de artă și iată că astăzi avem fotografie, acuarelă și poezie. Este un eveniment care întregește crezul acestui spațiu. Oana Alexandra-Sedonja! Trei nume, trei direcții artistice, reunite într-o expoziție”. Felicitări, Oana-Alexandra Sedonja!
foto: Ion Tapoș
foto: Ion Tapoș
foto: Ion Tapoș
foto: Ion Tapoș
