Ceea ce societatea etichetează drept „lene” este, de fapt, un mecanism natural și sănătos al creierului nostru, dezvoltat de-a lungul evoluției. Această descoperire vine să schimbe total modul în care privim productivitatea și odihna.
Foto: pexels.com / Pixabay
În primul rând, experții au făcut o descoperire surprinzătoare: lenea nu apare în niciun manual de psihologie și nu este considerată o tulburare medicală sau o trăsătură de personalitate definită, precum narcisismul sau generozitatea, scrie Monitorul de Cluj.
Un studiu major realizat la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite a dezvăluit secretul din spatele comportamentului pe care îl numim „leneș”. Totul se reduce la dopamină – un neurotransmițător din creier care controlează motivația. Cercetătorii „au scanat” creierul a 25 de tineri voluntari și au făcut o descoperire fascinantă: persoanele considerate „harnice” au cantități mari de dopamină în două zone specifice ale creierului, dar nivele scăzute în zona numită insula anterioară.
Ce înseamnă asta în practică? Persoanele etichetate drept „leneșe” sunt, de fapt, mai precaute cu energia lor și evaluează mai atent riscurile înainte de a se implica într-o activitate. Este o strategie de supraviețuire perfectă – la fel ca majoritatea animalelor care își conservă energia stând în repaus marea parte a timpului.
Un fenomen interesant legat de acest comportament este modul în care percepem timpul. Un studiu realizat la Universitatea Cornell arată că oamenii tind să subestimeze dramatic timpul necesar pentru diverse activități. De exemplu, multe companii profită de această tendință când oferă cupoane cu termen limită pentru restaurante – știind că mulți clienți nu vor găsi niciodată „timpul potrivit” să le folosească.
Cercetătorii au identificat și alte cauze ale acestui comportament. Unul dintre factori este pierderea sentimentului de autoeficacitate – convingerea că suntem capabili să obținem rezultate bune când ne propunem ceva. Un alt factor important este teama de eșec, specifică persoanelor perfecționiste, care preferă să nu încerce deloc decât să riște un eșec.
Devon Price, psiholog, aduce o perspectivă revoluționară: suntem prizonierii unui sistem de credințe pe care îl numește „minciuna lenei”. Această mentalitate susține că munca intensă este superioară din punct de vedere moral relaxării, iar oamenii mai puțin productivi ar avea o valoare mai mică decât cei foarte productivi.
Dar știința demonstrează exact opusul. Numeroase studii au dovedit beneficiile concrete ale pauzelor regulate și ale momentelor de relaxare: scăderea tensiunii arteriale, îmbunătățirea clarității mentale, creșterea productivității pe termen lung și reducerea stresului.
Poate cel mai surprinzător aspect vine de la experții în inovație. Frank Gilbreth, un inginer american celebru pentru inovațiile sale, spunea: „Voi alege întotdeauna o persoană leneșă pentru a face o muncă dificilă, deoarece o persoană leneșă va găsi o modalitate ușoară de a o face”.
Concluzia experților este clară: ar trebui să renunțăm la întrebarea anxioasă „Ar trebui să fac ceva?” și să o înlocuim cu una mai sănătoasă: „Am nevoie de o pauză?”. Este timpul să înțelegem că perioadele de odihnă nu sunt un semn de slăbiciune, ci un mecanism natural și necesar pentru sănătatea noastră fizică și mentală.
