Dacă acum treizeci de ani eram cu toţii mult mai disciplinaţi acceptând de voie, de nevoie orice dispoziţie, orice lege, mai mult sau mai puţin raţionale, astăzi, o mulţime de oameni autohtoni devenind slobozi la reacţii se dezlănţuiesc uneori aproape furibund manifestând vehement ori de câte ori doresc. Astfel contestă aproape orice măsură pe care o elaborează cei din conducere fie că este menită să reglementeze diferite aspecte organizatorice, fie să aplice unele măsuri în scopul de a remedia anumite stări socio-politice.
Această categorie de oameni consideră că libertatea obţinută după ieşirea de sub regimul comunist le dă dreptul să se manifeste oricum şi oricând şi din păcate numai şi numai pentru obţinerea de avantaje de orice fel. Dacă cei aflaţi la „comandă” nu le ascultă cererile, aceia sunt împroşcaţi cu noroi prin felurite atacuri uneori mârşave. A devenit un obicei ca feluriţi protestatari să se întrunească în locuri publice scandând astfel lozinci. Cererile şi revendicările au subiecte variate. Unul solicită favoruri speciale, altul doreşte sporuri, salarii. În 15 – 16 mai a.c. au ieşit în stradă solicitând (nici mai mult nici mai puţin decât) să nu se aplice amenzi celor ce încalcă dispoziţiile privind protecţia împotriva contaminării cu coronavirusul ucigaş care a afectat întreaga planetă. Miile de morţi din aproape toate părţile lumii nu i-au impresionat şi nu le pasă. O parte bună dintre aceştia nu poartă mască pentru protecţie şi împotriva contaminării. Sfidează totul cu un tupeu formidabil. Totodată, refuză de pe acum vaccinarea împotriva acestui flagel (deşi încă nu s-a produs vaccinul).
Într-una din zile s-a înscenat o manifestaţie a căror protagonişti au fost un bărbat şi o femeie (se pare că fuseseră instruiţi în acest sens de către unii care doresc destabilizarea, întrucât evenimentul fusese înregistrat de către un cameraman anume pregătit). Aceştia au provocat un adevărat scandal public refuzând să fie supuşi termometrizării la intrarea într-un magazin. Motivând dreptul la protejarea datelor personale s-au manifestat vehement şi împotriva folosirii măştilor protectoare. Mizau pe declanşarea unui manifest public ceea ce nu s-a întâmplat datorită faptului că persoanele de faţă au negat acel demers. Se crede că obţinerea de succese şi menţinerea pandemiei sub control de către cei care se preocupă de acest aspect nu convine unora.
Cei izolaţi, carantinaţi solicită hrană de calitate. Mai solicită asistarea şi îngrijirea propriilor copii pe timpul în care ei sunt izolaţi. Tot gratuit. Transport, indemnizaţii şi multe altele mai solicită. Din mijlocul răzvrătiţilor la data de 15 – 16 mai se striga: „Hoţii, hoţii!”, iar pancartele se aflau la loc de cinste. Consider că în astfel de situaţii să fie purtate steaguri tricolore şi să-şi înfăşoare trupurile în faldurile drapelului naţional este o adevărată impostură.
Teoria conspiraţiei?!?
Mai amintesc de valul de oameni care s-au întors în ţară după ce guvernul a anunţat relaxarea măsurilor de protecţie. Ei bine, desigur că nu se prevăzuse că la punctul de frontieră se vor afla la un moment dat aproape trei mii de oameni care doreau să intre în ţară. Organele respective nefiind pregătite pentru o astfel de surpriză, desigur că au întârziat cu reglementarea acestui aspect. Neţinându-se seama de absolut nimic toţi aceşti oameni s-au strâns unii lângă alţii. Rezultatul? O adevărată busculadă. Fără măşti de protecţie urlau infernal: „Să vină, să ni se asigure…”. În cele din urmă au fost luate măsuri creându-se mai multe culoare, dotându-se punctul respectiv cu personal, etc. Totul însă s-a soldat cu un scandal uriaş. În aceeaşi seară ca şi în zilele următoare toate posturile TV din ţară la fiecare jurnal au comentat ore în şir. Şi iarăşi o întrebare se iveşte: Chiar trebuie să se facă aşa de mult caz pentru orice mai mare sau mic incident? A „da apă la moară” cum spune românul înseamnă să încurajăm oamenii să amplifice orice întâmplare oricât de neînsemnată ar fi. (n.b. din păcate se pare că este anevoios încă să poată intra în ţară şi vămui români care continuă să sosească într-un număr foarte mare).
Că şi cei din ţară s-au dezlănţuit? Şi cum nu!? Au benchetuit toată noaptea care a urmat comunicării relaxării întrucâtva a măsurilor de restricţie privind riscul contaminărilor. S-a petrecut cu focuri de artificii, grupuri numeroase aflându-se în contact direct unii cu ceilalţi. Dar cum se putea să intervină organele când mulţi din acea adunătură făceau parte din clanuri mafiote? Cu atât mai mult cu cât aceste clanuri, iată, au devenit din ce în ce mai numeroase. Se spune că s-au construit sub oblăduirea forţelor care au datoria de a stârpi infracţionalitatea şi agresiunile. Ce ne aşteaptă? Azi, mâine aceştia vor cuceri şi stăpâni tot?!
Un exemplu vine să întregească cele afirmate mai sus. Iată-l:
Imediat după ce se elaborase planul iniţial de restricţie a circulaţiei persoanelor (aprilie – mai 2020) cu scopul de a nu se răspândi coronavirusul ucigaş, o pensionară într-una din zile urla ca din gură de şarpe tocmai pe trotuarul din faţa poştei. Comenta faptul că serviciul poştal (sâmbătă) era închis şi nu-şi poate ridica pensia. Zicea:
– Să-i ia dracu pe toţi! De ce nu-mi asigură posibilitatea să-mi ridic pensia?
Cineva îi răspunde:
– Drăguţo, de ce nu te-ai prezentat ieri la poştă sau de ce nu treci pensia pe card?
– Uite că nu vreau! Ce, să mi-o fure? Eu am nevoie acum de pâine! Mie mi-e foame! Ăştia au datoria să-mi dea pensia când am nevoie!
Obraznică femeia!
Pe lângă pericolul care ne paşte prin infiltrarea tăcută a duşmanilor ce jinduiesc după terenurile noastre, iată că există şi viermele care roade pe dinăuntrul nostru şi nu ştim să tăiem răul din propria noastră casă mai întâi.
O întrebare crucială pentru începutul curăţeniei trebuie emisă. Iat-o:
Aceşti prea mulţi impostori, farisei şi pierde-vară nu au şi îndatoriri? Numai drepturi? Ce facem în acest sens? Dacă bun simţ şi conştiinţă liber consimţită nu există, nu cumva e necesar să obligăm şi să sancţionăm drastic la nevoie?
Dar ne mai întrebăm: oare poporul acesta nu poate să se disciplineze singur? Numai forţa, biciul îl poate stăpâni? Dorinţa aprigă de a-şi potoli unii instinctele de-a dreptul tiranice nu poate fi domolită prin autoeducaţie acum când considerăm că fiinţa umană a mai cucerit o treaptă în lumea civilizată?
A ignora legile, a sfida, a batjocori pur şi simplu munca neobosită a cadrelor medicale şi nu numai mulţi sacrificându-şi viaţa pentru a ne apăra pe noi toţi cum poate fi catalogată? Cum poate fi tratată cu indiferenţă pierderea a mii de oameni care iată au murit fără a reuşi să fie salvaţi sacrificaţi pe altarul datoriei umane. Pentru tine omule fără educaţie, cel care nu ştii ce-i compasiunea, tu cel ce consideri că în afară de propria-ţi persoană şi interesele tale altceva nu există, au fost săvârşite aceste jertfe. Pentru noi toţi.
Şi încă o întrebare se impune: Cei care au solicitat cu insistenţă relaxarea măsurilor de protecţie împotriva riscului de infectare şi s-a procedat parţial la satisfacerea cererilor lor presante, în cazul în care numărul celor infectaţi va creşte, vor avea aceştia cel puţin mustrări de conştiinţă?
Elena OLARU MIRON
