Interviu realizat de Vlad Costin Stefoni, cu întrebări de Vlad Costin Stefoni și Maria Stoica
Pe 23 octombrie 2025 ne-am întâlnit la corpul cel nou al Facultăţii de Litere şi Arte de pe strada Banatului pentru a le asculta pe scriitoarea Lavinia Branişte şi traducătoarea Clara Mitola purtând un dialog cu poeta Krista Szöcs. Discuţia a abordat nişte subiecte foarte interesante din punctul meu de vedere. S-a vorbit despre relaţia dintre inteligenţa artificială şi umanitatea literaturii şi despre cum poate fi folosit un program precum ChatGPT în procesul traducerii, de pildă. S-au împărtășit şi păreri privind rolul literaturii române în contextul european actual, mai ales ţinând cont de piaţa de carte din România şi de impactul pe care l-ar aduce o traducere ce ar putea realiza o punte între generaţii şi culturi. Un alt punct important al conversaţiei a fost reţeaua industriei de carte, lipsa de echitate cu care se confruntă scriitorul pentru a-şi vedea lucrarea publicată şi, din nou, relevanţa traducerii şi în ce măsură ar trebui ea să fie o ambiţie a autorului.
La finalul acestui eveniment, am avut ocazia de a sta puţin de vorbă cu Lavinia Branişte şi de a o cunoaşte mai îndeaproape ca scriitoare. Până să-i iau acest scurt interviu, mi-au atras atenţia opiniile ei cu privire la aspectele amintite mai sus şi mi s-a confirmat impresia că, remarcându-se drept o autoare consacrată şi apreciată în literatura română actuală, este cea mai în măsură să se pronunţe din acest punct de vedere. Aşa că, după ce am făcut cunoştinţă şi am rugat-o să-mi dea un autograf pe exemplarul meu din Pază umană, am început să discutăm.
Mai întâi şi-ntâi, am fost curios să aflu care a fost punctul de unde a început pasiunea Laviniei de a scrie, iar ea mi-a mărturisit că totul a pornit cu romanul Interior zero (2016). Dat fiind faptul că romanul a presupus un efort creator semnificativ, acest lucru a determinat-o să renunţe la jobul ei de atunci pentru a se dedica întru totul scrisului, mai ales pentru că Interior zero, devenind, curând, o carte foarte apreciată, i-a permis să-şi susţină demersurile creatoare şi să-şi asume această meserie full time de autoare.
Mai departe, am pomenit de diversitatea parcursului literar al Laviniei, remarcându-se atât în proză, prin cele mai cunoscute romane ale sale, precum Interior zero (2016), Sonia ridică mâna (2019), Mă găseşti când vrei (2021) şi, mai nou, Camping (2025), cât şi în poezie, cu volumul Pază umană (2024), şi în literatura pentru copii, cu serii precum Rostogol. Am vrut să ştiu cum se raportează ea la această multitudine a genurilor literare abordate. M-a interesat cum le percepe ea, dacă un anumit gen este mai uşor de „atacat” decât altul. Lavinia a pus accentul pe cât de confortabil se poate simţi un scriitor apropiindu-se de un anumit gen literar şi a dezvoltat puţin experienţa ei cu literatura pentru copii. Mi-a spus despre încercările ei constante de a găsi stilul potrivit pentru un public atât de tânăr, care să implice, în acelaşi timp, tipul potrivit de umor care să se preteze unei asemenea sarcini.
Am vrut să aduc în discuţie şi relaţia ei cu publicul cititor. Existând o permanentă preocupare pentru actul creator, m-am gândit că ar putea exista o oarecare presiune din partea cititorilor de a primi ceea ce îşi doresc, de a li se satisface într-un anumit mod apetitul literar, aşa că i-am cerut Laviniei opinia pe această temă. Ea mi-a răspuns foarte sincer, spunând „cititorul ideal eşti tu, ca scriitor” şi a dezvoltat ideea – care, cred eu, se află cu adevărat în mintea oricărui autor – că munca de a scrie implică scopul de a crea o carte care să fie în primul rând pe placul scriitorului însuşi. Am rezonat profund cu această idee, mai ales că mi-am amintit că acelaşi lucru susţinea şi Toni Morrison. Lavinia a mai precizat că, în acelaşi timp, totul depinde şi de lecturile autorului, cât pentru a-şi face o imagine mult mai clară asupra stadiului în care piaţa literară locală se află la un moment dat.
Am încheiat interviul scurt rugând-o să împărtăşească un sfat oricărui scriitor aflat la început de drum, indiferent dacă vorbim despre un debutant sau despre cineva care a trecut deja prin nişte încercări şi caută să-şi facă vocea auzită. Lavinia a pus accentul pe „răbdare și perseverență”, pentru că, făcând legătura cu discuţia din timpul evenimentului privind raporturile inegale din cadrul industriei de carte, a menţionat cât de dificil poate fi să te remarci ca scriitor şi să-ţi asumi o asemenea slujbă. Şi, pe lângă acestea, a recomandat şi o aplecare reală către lectură, nu doar pentru îmbogăţirea perspectivelor, ci şi pentru o imagine de ansamblu asupra pieţei de carte actuale, după cum am precizat anterior.
A fost o reală bucurie s-o avem pe Lavinia Branişte la Sibiu şi, aşa cum i-am spus şi ei la finalul interviului, sper să mai reuşim să stăm de vorbă şi cu alte ocazii.
Proiectul „Lit Check: Citit, scris, tradus” este organizat de Facultatea de Litere și Arte a
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural
Național.
Acest proiect nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele lui pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
