Nu e iubitor de animale care să treacă pe strada Emil Cioran din Sibiu și să nu o știe pe Mițu. Este pisica care, de cel puțin 5 ani „patrulează” pe această stradă și păzește sediul uneia dintre cele mai mari bănci din Sibiu.
(Margareta LUPU)
sursa foto: Mesagerul de Sibiu
Mițu este cel mai adorabil paznic de bancă din Sibiu. Mereu vigilentă, cu ochii în patru, și-a făcut culcuș lângă zidul clădirii băncii și a transformat această instituție în casa ei. Nu e intrat niciodată înăuntru, pentru că îi e frică. Stă de o viață pe străzi și o înspâimântă spațiile închise. Toată lumea o cunoaște: de la angajații băncii și ai Casei de Cultură, la studenți, trecători sau taximetriști. Toată zona cuprinsă între Casa de Cultură, Cercul Militar, Facultatea de Inginerie și bancă e teritoriul ei. Cu toate acestea, nu a reușit să își găsească o căsuță a ei. Iarna îndură frigul teribil, vara se ascunde la umba tufelor, nopțile încearcă supraviețuiască raidurilor câinilor.
sursa foto: Mesagerul de Sibiu
Unii dintre angajații băncii au grijă de ea, iar alții nu văd tocmai cu ochi buni prezentța ei în zonă. Dar Mițu nu renunță la casa ei. Atâta timp cât mai sunt oameni de bine care au grijă de ea, ea este fericită. Îi așteapte zilnic și se bucură, în felul ei, de prezența umană.
Povestea lui Mițu este povestea clasică a abandonului. A fost abandonată când avea mai puțin de un an în părculețul de lângă Casa de Cultură. Era sterilizată, dar speriată, dornică de afecțiune și în căutarea unui cămin. Părculețul a devenit cusuța ei, și oameni de bine au început să aibă grijă de ea și să îi duce zilnic de mâncare. În zonă mai sunt pisici, dar Mițu nu s-a înțeles cu ele. A trecut cu greu peste ierni geroase, a supraviețuit ascunzându-se prin tufe sau pe sub scările de la Casa de Cultură, și, în ultimii ani, s-a aciuat lângă sediul unei bănci de pe strada Emil Cioran.
sursa foto: Mesagerul de Sibiu
Acolo Mițu a început să se simtă ca acasă. Oamenii care trec zilnic pe acolo au ajuns să o cunoască și să o îngrijească.
„Mițu e în această zonă de cel puțin 5 ani. Și tot de atunci am grijă de ea. Vin zilnic să îi aduc de mâncare, și nu sunt singura. Mai sunt oameni care fac la fel. Este iubită și îngrijită. Și vă întrebați de ce nu are o căsuță, de ce stă pe străzi. Pentru că noi, iubitorii de animale, nu putem salva cât alții pot abandona. Eu personal am multe pisici acasă. Nu mai pot să o iau. Mițu nu se înțelege cu alte pisici. Are teroare de câini. Îi place libertatea….să umble. Am încercat de mai multe ori să o bag măcar în mașină. Imposibil. Odată cu trecerea anilor a devenit tot mai capricioasă. Are tabieturile ei…ca oamenii bătrâni. De unii oameni îi place, de alții nu. Uneori stă la mine, care vi la ea de cinsi ani, alteori nu. Așa e ea.”, spune una dintre doamnele care are grijă de Mițu.
sursa foto: Mesagerul de Sibiu
„Trec zilnic de aici. O văd..uneori vine la mine, alteori nu. E o pisică incredibilă. Doarme la temelia clădirii băncii. Acolo i-a fost amenajat culcușul. De multe ori stă pe scări, ca un paznic loial și veghează. Veghează la tot ce mișcă. Și când se plictisește vine în fața mea și se așează pe spate, dornică de jocă”, spune doamna Monica, una dintre femeile care trec zilnic pe lângă Mițu și au ajuns să o îndrăgească.
sursa foto: Mesagerul de Sibiu
Conform spuselor celor care au grijă d ea, Mițu adoră o anumită marcă de hrană umedă și, bineînțele, cărnița. Adoră să fie alintată și îi place să se tolănească la soare. Cel mai bun prieten al ei este Negrilă, un motan „vorbăreț” care vine des prin zonă, car cu care se ceartă cam des.
Însă, niciodată nu își neglijează îndatoririle de paznic și veghează cu atenție asupra băncii.
Deși, deocamdată Mițu are o căsuță… temporară, ea își caută un loc al ei, în sânul unei familii unde să fie în siguranță , nu expusă ericolelor străzii.
sursa foto: Mesagerul de Sibiu
