La cumpăna dintre ani, angajații din sistemul medical aflați în linia I în timpul pandemiei COVID-19 transmit mesaje de suflet, prin prisma trăirilor, încercărilor și emoțiilor cu care s-au confruntat în momentele și în „valurile” în care virusul SARS-CoV-2 era de nestăvilit, dar și în perspectiva a ceea ce va urma.
Ca o notă dominantă, acel fir invizibil care traversează toate mesajele, în ciuda multitudinii de caractere și personalități, se distinge SPERANȚA. Speranța că, la un moment dat, poate nu chiar atât de departe, pandemia va fi învinsă. În Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, de la începutul pandemiei și până în prezent au fost tratați aproape 1500 de bolnavi Covid-19.
Viața între alb și negru, între bucurie și tristețe
Albul echipamentului de spital, halat, combinezon, albul speranței, albul sănătății, al bucuriei când un pacient pășea din nou afară din spital, pentru a se alătura familiei. Negrul suferintei, durerii fizice și psihice, uneori negrul asociat pierderii unor pacienți, regretului că nu am putut face mai mult….. acestea sunt o parte din trăirile mele, ale colegilor mei, în anul care tocmai se încheie. Startul în această cursă nu a fost cel mai bun, pășind cu teamă spre necunoscut, obisnuiți până atunci să deținem controlul. Cursa s-a dovedit a fi una mai lungă decat ne-am așteptat și încă este departe de a se sfârși, răbdarea și epuizarea noastră ajungând la cote maxime. Cu toate acestea, suntem conștienți că salvarea stă tot în mâinile noastre, Dumnezeu lucrând prin noi. Pășim în anul care vine cu speranța că vom scăpa de alb și negru, că vom atinge linia de sosire, unde vom zări din nou culorile curcubeului, atât pentru noi, cei din linia întâi, cât și pentru pacienții nostri, iar viața va reintra pe un făgaș normal. – Maria Ceapraz, asistent medical în Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu.
Familia a înțeles sacrificiul făcut de medici și ne-a oferit suportul emoțional
Pandemia a reprezentat o adevărată provocare, atât pentru medici, cât și pentru familile acestora. În ultimii doi ani, toate cadrele medicale, care au luptat în linia I în spitalele COVID-19 au petrecut momente dificile si extenuante, în încercarea de a salva cât mai multe vieți. Totodată, salvarea acestora le-a adus, cadrelor medicale, numeroase satisfacții și senzația de împlinire pe plan profesional. Toate acestea, însă, nu au putut fi realizate fără sprijinul familiei, care a înțeles sacrificiul pe care l-au făcut medicii și care le-a oferit suportul psiho-emotional necesar depășirii acestei etape din viața profesională. Le doresc tuturor cadrelor medicale multă putere, iar familiilor acestora multă răbdare, pentru că, doar împreună, vom reuși să depășim aceste momente! Multă sănătate și un an mai bun în 2022 ! – Iulia Simina, medic pneumolog și medic pediatru în Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu.
Am înțeles perfect ce înseamnă Covidul, pierzându-mi tatăl infectat cu acest virus
Covidul există. Încercați, pe cât posibil, să vă protejați, limitați, pe cât posibil, aglomerațiile, testați-vă și, nu în ultimul rând, vaccinați-vă! De la începutul pandemiei am fost în prima linie, alături de colegii mei, asistenți și medici; am fost unul dintre cei care au înțeles perfect și concret ceea ce înseamnă covidul, pierzându-mi tatăl infectat cu virusul SARS-CoV-2; este o realitate tristă, dar adevărată. Și noi suntem oameni obișnuiți, medici, asistenți, care ne-am dăruit pentru dumneavoastră, pentru a vă face bine și a vă ajuta să mergeți acasă, la cei care vă așteptau și erau îngrijorați. Fiți precauți în continuare și aveți grijă de voi! Sărbători frumoase! La mulți ani! – Marius Bratu, asistent medical Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu.
Absolut nimic nu te face imun în fața bolii. Singurul lucru care a făcut diferența a fost vaccinarea
Cei 2 ani de pandemie care au trecut cred că au fost grei pentru toți. De fiecare dată, ceea ce a urmat ne-a luat prin surprindere. Ultimul val cred că a fost cel mai greu dintre toate. Am pierdut mulți pacienți; din păcate, o bună parte dintre aceștia ar fi putut trăi dacă s-ar fi vaccinat. Toată această perioadă a lăsat urme pentru noi, în viețile noastre, în familiile noastre. Ca doctori, am văzut foarte multă suferință. Am văzut familii care au pierdut o mamă, un tată, pe cineva apropiat din familie. De fiecare dată ne-am întrebat dacă acest lucru ar fi putut fi evitat, dacă oamenii ar fi fost mai responsabili, dacă ar fi admis că trebuie să se vaccineze, dacă ar fi avut mai multă încredere în mesajele noastre, ale doctorilor… poate că ceva ar fi fost schimbat, poate nu am fi trecut atât de greu, cu atâtea pierderi de vieți omenești.
Ceea ce am învățat în acești ani a fost că boala este imprevizibilă – deci nu știi niciodată cum va evolua, nu ești în deplină siguranță nici dacă ești tânăr, nici dacă ești sănătos, nici dacă ești sportiv, nici dacă ești antrenat..absolut nimic nu te face imun în fața bolii. Singurul lucru care a făcut diferența a fost vaccinarea. Rămân după 2 ani de zile cu acest regret – că acest mesaj nu a putut fi transmis destul de bine, nu a putut fi înțeles destul de bine, că oamenii nu au reușit să aibă încredere în corpul medical. Dacă tu vezi că medicul care îți spune asta este vaccinat, atât el cât și toată familia sa, de ce să nu-i acorzi încredere, de ce să te îndoiești?
Ca toată lumea, sperăm că pandemia va lua sfârșit odată și-odată, că ne vom întoarce la viețile noastre care acum în bună parte sunt destul de ocupate, că vom reuși să lucrăm mai puțin, să facem mai puține gărzi, să stăm mai mult cu familiile noastre, cu prietenii noștri, cu cei dragi. Pășesc în Noul An cu speranța că oamenii au învățat ceva din ceea ce s-a întâmplat, că vor fi mai încrezători în doctori, în corpul medical, vor fi mai responsabili, se vor gândi și la ceilalți, nu numai la ei. Faptul că te vaccinezi, că te protejezi, nu înseamnă că te protejezi numai pe tine, înseamnă că îi protejezi și pe cei dragi, îți protejezi familia, bunicii, copiii, pe toată lumea. Asta este speranța pe care o am pentru anul care vine și pentru perioada care vine: că vom fi mai responsabili și vom avea mai multă grijă unii de alții. Numai așa vom reuși să depășim această pandemie. – Dr. Lavinia Danciu, medic pneumolog, Director Medical Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu.
A ne învinge teama este uneori cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla
Pe lângă efortul fizic și psihic suplimentar din ultima perioada, am deprins mai mult decât până acum responsabilitatea, lucru important în activitatea de medic. Am experimentat în mod direct ce înseamnă implicarea la patul pacientului, monitorizarea și tratamentul diferitelor afecțiuni. Deși teama de nou, de necunoscut a fost mare, învingerea acesteia este uneori cel mai bun lucru care ni poate întâmpla. – Iulia Dumitrean, Medic rezident în specialitatea Pneumologie.
Prevenția reprezintă cheia de boltă pentru această afecțiune – vaccinarea și respectarea măsurilor de protecție fiind atitudini absolut necesare
Îmbolnăvirile de Covid-19 au reprezentat o imensă provocare pentru sistemul medical, atât din punct de vedere profesional, cât și organizatoric. Boala a afectat o paletă foarte largă de populație; unii pacienți au avut afecțiuni preexistente, care, pe lângă faptul că au făcut îngrijirile necesare mai dificile, au și contribuit la evoluția nefavorabilă uneori. Pe lângă îngrijirile medicale propriu-zise, suportul psihologic conferit de întreg personalul a contribuit la creșterea moralului acestor pacienți. Îngrijirea pacienților cu suferințe post Covid („long Covid”) a necesitat multă preocupare pentru a oferi un tratament personalizat pacienților noștri. Prevenția reprezintă cheia de boltă pentru această afecțiune, vaccinarea și respectarea măsurilor de protecție individuală și colectivă fiind atitudini absolut necesare. Le doresc recuperare cât mai completă și grabnică celor care au trecut prin boală! Tuturor, un sincer și călduros La Mulți Ani! – Dr.Ioan Drăghilă, medic pneumolog Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu.
Văd oameni care caută să mai câștige un minut, o respirație. Căci da, când ai sănătate, ai tot
Dragii nostri, a mai trecut un an. Unul în care nu ne-a fost ușor. Ne-am privit în ochi cu speranta că va fi bine. Am avut mereu un tremur în suflet la fiecare suflare pierdută. Știam că undeva cineva plânge și ne rugam să câștigăm cât mai multe bătălii ca nimeni să nu mai treacă prin durerea pierderii cuiva drag. Alerg între monitoare, sonerii, perfuzii și încerc să dăruiesc încredere, sperantă și curaj. Văd oameni care caută să mai câștige un minut, o respirație. Acum și aici realizează cât de bogati erau și nu stiau. Căci da, când ai sănătate, ai tot. Vă doresc să aveti un An 2022 în care toti cei dragi să vă fie alături sănătoși, căci familia și prietenii dau adevăratul sens și reala valoare a vieții. Având grijă unii de ceilalți avem șansa de a ne vindeca – Aurica Dragosin, asistent medical Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu.
