Înălţarea Domnului este sărbătorită în acest an în ziua de 13 iunie, la 40 de zile de la Paşti.
Foto: Arhivă
Înălțarea Domnului este prăznuita la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paști. Anul acesta este sărbătorită pe 13 iunie. Este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. În aceasta zi creștinii se salută cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”.
Înălțarea Domnului sărbătorită în vechime odată cu Rusaliile
Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălțarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.
Tradiții și obiceiuri de Ispas
Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită după ce Sf. Împărăteasă Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, a construit o biserică măreaţă pe muntele Măslinilor, de unde se înălţase Domnul şi unde sărbătoarea se prăznuia cu mare fast, așa cum se face şi astăzi, scrie Monitorul de Cluj.
Există obiceiul ca în această zi, creştinii să se salute cu ,,Hristos s-a înălţat!” Tot în această zi, în bisericile noastre se face pomenirea generală a eroilor morţi pe câmpurile de luptă, pentru ca sufletele lor să se bucure de ajutorul Mântuitorului înălţat la cer. În unele părţi de ţară, în Ajunul Înălţării, seara, se pun frunze de pelin la ferestre şi la uşi, ca şi în paturi.
În unele zone ale țării, se leagă frunze de nuc peste brâu, pentru că Mantuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălțării. În alte zone, fetele și feciorii se duc în pădure să culeagă frunze de alun cu care fac vrăji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tămăduitoare. Se zice că Cerurile sunt deschise de la Paști până la Înălțare, iar cei care mor în aceasta perioadă nu mai trec prin Judecată și ajung direct in Rai.
Tot în această zi se fac pomeni și se impart pentru morți, în special brânză, ceapă verde, pâine caldă și rachiu. Casele și mormintele se împodobesc, în unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul.
Pentru vigoarea fizică şi spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească o gospodărie, în această zi nu se înstrăinează nici un obiect din casă şi nu se împrumută bani.
Totodată, sărbătoarea Înălţării este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi prietenii în comunitatea în care au domnit resentimentele. În familia care respectă aceste tradiţii va domina veselia, iar necazurile şi ghinioanele se vor îndepărta de gospodăria respectivă.
