Luni, 4 decembrie, la Biblioteca Județeană ASTRA, se citește din opera lui Constantin Noica, în semn de prețuire și respect pentru întreaga moștenire intelectuală curpinsă într-un logos inconfundabil și irepetabil.
În urmă cu 30 de ani, pe 4 decembrie 1987, Constantin Noica se stingea din viață la Spitalul Clinic Județean Sibiu. Graţie insistenţelor discipolilor săi şi prin intervenţia mitropolitului Antonie Plămădeală, Noica a fost înmormântat acolo unde îşi mărturisise dorinţa să fie înmormântat – în preajma schitului din Păltiniş, lângă biserica cu hramul ”Schimbarea la faţă“.
„Am ales ca zi pentru un maraton de lectură publică, 4 decembrie 2017, ziua trecerii în Lumină a marelui spirit gânditor și creator.
Cei care doresc să citească cu voce tare din opera lui Constantin Noica sunt așteptați și bineveniți în spațiul Maratonului de lectură publică amenajat în Foaierul Bibliotecii (parter – corp B, str. George Barițiu, nr. 7), deschis între orele 8:30 și 18:30.
Pentru primii pași din Maraton sunt așteptați elevii Liceului Teoretic ”Constantin Noica” din Sibiu, urmați de tinerii de la Colegiul Național ”Octavian Goga” Sibiu, și de toți cei care au crescut întru spirit și prin intermediul sistemului de gândire și oglindire a lumii generat de Constantin Noica.
Gest de iubire, gest de recunoștință pentru un model care așteaptă să fie descoperit în întreaga sa complexitate”, transmite Anca Vasilescu, bibliotecară.
Acțiunea este organizată de Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu cu susținerea Consiliului Județean Sibiu.
Constantin Noica s-a născut în 12 iulie 1909 în localitatea Vitănești, jud. Teleorman. A urmat liceele „Dimitrie Cantemir” și „Spiru Haret” din București. Debutează că licean în revista „Vlăstarul” (1927). Cursurile universitare le-a urmat la Facultatea de Litere și Filozofie din București (1928-1931).
A fost bibliotecar la Seminarul de istorie a filozofiei, membru al Asociației „Criterion” (1932- 1934); studii pentru specializare în Franța (1938-1939); doctoratul în filozofie la Universitatea din București, cu teza „Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou” (publicată în același an, 1940).
În anii războiului mondial, este referent pentru filozofie în cadrul Institutului româno-german de la Berlin; editează, împreună cu C. Floru și Mircea Vulcănescu, patru cursuri universitare ale profesorului Nae Ionescu și anuarul „Izvoare de filozofie” (1942-1943); în toamna anului 1943 îi este respinsă participarea la concursul pentru ocuparea conferinței de Filozofie a culturii și a istoriei.
Între 1949-1958 are domiciliul forțat la Cîmpulung-Muscel, iar între decembrie 1958 și august 1964 este deținut politic.
Din 1965 este cercetător principal la Centrul de Logică al Academiei Române, de unde se va pensiona în 1975. Ultimii ani de viață i-a petrecut la Păltiniș, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi. Se stinge din viață la 4 decembrie 1987 și este înmormântat la schitul Păltiniș, după dorința sa.
În 1988, i s-a acordat Premiul Herder, iar în 1990 a fost primit ca membru post-mortem al Academiei Române.
Preocupările filozofice ale lui Constantin Noica au cuprins întregul câmp al filozofiei, de la gnoseologie, filozofia culturii, axiologie și antropologie filozofică la ontologie și logică, de la istoria filozofiei la filozofia sistematică, de la filozofia antică la cea contemporană, de la editări, traduceri sau interpretări la critică și creație.
Lucrări principale: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Pagini despre sufletul românesc (1944), Rostirea filozofică românească (1970), Creație și frumos în rostirea românească (1973),Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești (1975), Sentimentul românesc al ființei (1978), Povestiri despre om (1980), Devenirea întru ființă (1981), De dignitate Europae(1988), Introducere la miracolul Eminescian (1992).
