Întrebarea apăsătoare care plutea în aer după dezvăluirile senzaționale ale Gazetei Sporturilor despre sistemul de sănătate (și confirmarea oficială a informațiilor) era ce-ar putea urma ca și consecințe.
Viorel NISTOR
E drept, firma Hexi Pharma, locul falsificării dezinfectanților, fusese închisă, ministrul Sănătății își înaintase demisia, parchetul începuse o anchetă „in rem”, se dispusese retragerea substanțelor din spitale etc., dar toată lumea simțea și stia că nu acestea trebuie să fie „adevăratele urmări”.
Părea, cel puțin, că factorii responsabili (politici, administrativi, judiciari etc.) și instituțiile corespunzătoare se pregătesc, se repliază (trag aer în piept) pentru ceva grav, important, nemaivăzut, fundamental. Pe de altă parte, devenise la fel de clar că nu un om sau un grup oarecare de indivizi „veroși” trăgeau sforile pentru „marea înșelătorie” din sănătate, ci că era vorba despre o defecțiune majoră (uriașă) de sistem, cuprinzând oameni, instituții, interese, complicități, protecție, ignoranță, iresponsabilitate, boală și moarte.
„Norii” erau prea negri, prea grei și prea jos pentru a putea fi evitată „o furtună” în societatea românească și aceasta era întrebarea: ceva fi, cum va fi, cum se va termina. Și iată că în loc de răspunsuri, primim întrebări și mai grele, iar în loc de vinovați și vinovății, avem parte de „mistere”. Moartea lui Dan Condrea, patronul Hexi Pharma pare a pica „la țanc”.
În teoria comunicării funcționează un principiu, după care un fapt negativ de imagine poate fi eliminate sau ameliorat printr-un alt fapt de (cel puțin) aceeași intensitate sau una mai mare, prin distragerea atenției. Scriu aceste lucruri la mai puțin de o zi de la moartea tragică a lui Dan Condrea, prezumtivul creier al afacerii dezinfectanților diluați din spitalele românești. E și momentul și cazul dezvoltării tuturor scenariilor posibile legate de sfârșitul șocant și surprinzător al „inamicului public nr. 1” al acestui moment. E și ușor de făcut și de justificat. N-am nicio îndoială că urmează o anchetă, că vor urma niște concluzii, că presa va informa și va specula (aproape) la infinit pe acest subiect, în folosul publicului sau în cel propriu. Pe mine mă interesează (și asta ar trebui să intereseze și publicul) cum rămâne cu „sănătatea românească”, ce se va întâmpla în sistem, cum vor fi tratați/vindecați oamenii de acum înainte și cum se vor cheltui banii. Iar pentru asta, în opinia mea, sistemul, descoperit și „vulnerabilizat” în urma dezvăluirilor din presă, trebuie curățat și „eliberat” de microbul corupției, se pare, unicul și adevăratul stăpân, dincolo de oameni și instituții.
În cele ce urmează, nu voi încerca să îmbogățesc „scenarita”, alimentată la greu prin informații reale sau date „pe surse” ori prin imaginație bogată. Am senzația clară însă că niciun scenariu, nicio anchetă (oficială sau jurnalistică), nicio expertiză (tehnică, criminalistică, toxicologică, medico-legală etc.),nicio concluzie (a poliției, a parchetului, a justiției etc.) nu vor lămuri lucrurile așa cum ar trebui, cum ar fi firesc și așa cum așteaptă lumea să se întâmple. Aceasta este, în opinia mea, cea mai importantă consecință a morții lui Dan Condrea și în fața căreia nu mai are nimeni ce să facă.
Celelalte decurg în mod firesc, dar sunt de importanță secundară și mai ales vor lăsa nedezlegate o serie de „mistere” din multele ce macină societatea românească.
În aceste condiții, încerc să anticipez care ar putea fi lucrurile cele mai grele și mai grave ce pot urma acestei dispariții neașteptate a unui om, devenit foarte important:
– să se transfere atenția publică de la un fapt de interes național/strategic (sănătatea publică), la unul de interes personal, juridic sau chiar monden (din păcate). Vinovați ar putea fi instituțiile statului (prin lipsă de transparență sau profesionalism), persoanele influente și interesate (foarte multe), presa prin supramediatizare, „foame de senzațional” și lipsă de discernământ;
– să se reverse întreaga vinovăție a unui sistem (vast, sofisticat, multi-ramificat) asupra unui singur om (mortul). Vinovați ar putea fi oamenii din justiție și cei influenți și interesați care gravitează în jurul problemei, la cele mai înalte niveluri;
– să se mușamalizeze cazul prin invocarea dispariției martorului și inculpatului principal. Asta va depinde de independența procurorilor, de interesul și motivația justiției de a ajunge la „un capăt”, de sprijinul „politic tacit” de care va beneficia, de presiunea care va veni din partea societății civile. Vinovați ar putea fi „milioane de români” indiferenți, „sute de mii de bolnavi” resemnați, „zeci de mii de asistente, surori etc.” complici, „mii de medici” iresponsabili sau corupți, „sute de politicieni” la curent cu dezastrul, „zeci de miniștri ai Sănătății” de mucava, „toți premierii și președinții” României din ultimii 15-20 de ani.
– să continue, sub alte forme, cu alte interfețe și cu alți protagoniști, „drenarea” pe canale obcure a banilor din sănătate. Acesta este pericolul cel mai mare și iminent, căci nu doar că vor fi făcuți scăpați vinovații pentru afacerea dezinfectanților (nu singura și, probabil, nu cea mai mare și mai gravă), dar aceștia se vor replia, se vor consolida și vor continua să domine situația.
Să fie „sănătatea românească” chiar fără de leac?!
