„Mă știe lumea ca fiind căldărarul de la Calvin Klein”. Povestea lui Victor Clopotar din Brateiu, cu expoziții în Viena și New York

„Victor se trage din neamul căldărarilor, ocupație preluată inclusiv în numele de familie. Asta, până când un funcționar al stării civile l-a <rebotezat> în certificatul de naștere, iar Căldărar a devenit Clopotar. <Pe străbunicul, bunicul și tatăl meu îi chema Căldărar. Așa trebuia să mă cheme și pe mine, însă mi-au scris greșit numele de familie în Clopotar. Așa am și rămas: sunt căldărar de meserie, și Clopotar după numele dat de un funcționar comunist>, spune ușor amuzat bărbatul.

Cei care ajung în Brateiu, localitate aflată la o aruncătură de băț de orașul Mediaș, n-au cum să treacă fără să observe casele, uneori descrise drept „palate”, ale romilor căldărari. L-am întrebat pe Victor de ce majoritatea sunt netencuite: <Lumea crede că le lăsăm așa ca să nu plătim impozit. Aiurea! Suntem taxați ca toată lumea, doar că nu mai avem bani să le finisăm>.

De la Victor mai aflăm ceva greu de procesat: <În casele noastre, ale căldărarilor, chiar dacă sunt noi și mari, nu construim toaletă, ci doar băi cu duș sau cadă. Nu se cade să-ți faci nevoile în casa în care dormi și mănânci. Avem toalete construite lângă casă, într-o anexă>.

Victor Clopotar, de meserie căldărar, provine dintr-un șir lung de meșteri care au îmblânzit cuprul dându-i noi forme și un scop clar: <Facem de toate: ibrice, tigăi, cratițe, oale, ceaune, fructiere, salatiere, cercei, brățări, tot felul de obiecte de decor. Cam tot ce ai nevoie sau îți trece prin cap. Tata și bunicul mi-au pus ciocanul în mână și nicovala în față, așa am făcut și eu cu fiul meu și așa va face el cu fiul lui>.

Priceperea și deschiderea față de nou l-au adus pe Victor la Sibiu, unde cu sprijinul Muzeului Astra, a obținut diploma de meșter popular, care i-a deschis ușa largă către lumea mare: <M-a ajutat mult domnul Ciprian Ștefan, directorul Muzeului „Astra”. Au urmat colaborări cu Muzeul „Dimitrie Gusti” din București, cu diferite organizații din Europa, care m-au invitat să particip cu lucrări la expoziții organizate în Austria, Statele Unite ale Americii, Suedia, Franța sau Italia. La unele am participat personal, alături de Maria, soția mea>.

Intrarea în lumea bună a creatorilor de obiecte decorative se datorează colaborării pe care Victor Clopotar o are cu Nadja Zerunian și Peter Weisz, doi designeri austrieci cu o carieră profesională solidă. Nadja Zerunian a fost timp de un deceniu designer pentru Calvin Klein, apoi pentru Georg Jensen și Swatch Group, nume de referință în lumea modei și a obiectelor de decor. Colegul său, Peter Weisz, este specialist în design și editor, cu colaborări pentru mărcile <Boss> și <Gloriette> sau revistele <Diva> și <Attitude>.

Între amintirile frumos aliniate într-un dosar gros, Victor păstrează diplome și fotografii care îi amintesc de oamenii pe care i-a întâlnit și care i-au schimbat viața. <Provin dintr-un neam de robi, care au ajuns inclusiv în Transnistria, duși cu forța de Antonescu. Bunicul a mers cu căruța, s-a întors fără nimic, cu trenul. A muncit mult, alături de tatăl meu. Au reușit să cumpere, în 1986, casa brigadierului din Brateiu, pentru care au plătit la acea vreme aproape un sfert de milion de lei. Am vândut-o și am cumpărat un teren mai mare pe care am construit o casă nouă aici, la marginea satului. Acolo, în centru, meșteșugul nostru deranja vecinii. Nu e ușor să-ți bată cineva cu ciocanul în nicovală toată ziua>.

Între ciocan și nicovală se nasc obiecte care respectă rigorile celor doi arhitecți vienezi. În schimbul lor, Victor primește o sumă lunară care, recunoaște, nu-l îmbogățește, dar îi dă un sentiment de mândrie: <Mă știe lumea ca fiind căldărarul de la Calvin Klein>, spune bărbatul, cu trimitere la cariera Nadjei Zerunian, cea care și-a făcut un nume în New York, unde a deținut poziția de senior designer la Calvin Klein.

La Viena, Victor și Maria Clopotar au fost invitați de seamă ai expoziției <7.000 de lovituri de ciocan>, cu trimitere la munca brută și totodată delicată a căldărarului sibian, care de 7.000 de ori lovește o bucată de cupru încinsă de 70 de ori în flăcări, pentru a-i da o utilitate care poate fi surprinzătoare. <Aveam expuse mai multe obiecte printre care se afla și o… vânătă. Așa i-am zis eu fructierei a cărei formă aducea a legumă. Eu primesc imaginea și cotele produselor pe care artiștii le gândesc, îmi aleg materialele și le fac absolut pe toate. Cu mâinile astea două>.

În fața casei familiei Clopotar din Brateiu parchează microbuze și chiar autocare cu turiști. Intră să-l cunoască, să-i admire priceperea și să cumpere din obiectele înșiruite de-o parte și de cealaltă a atelierului amenajat sub un șopron, în fundul curții. <Mai iau un ibric, o tigaie, un cercel, o brățară. În general sunt lucruri mărunte pentru că majoritatea călătoresc cu avionul, fără prea mult loc în bagaje>.

Atestată în urmă cu șapte secole și jumătate, localitatea poartă nume diferite: sașii îi spun Pretai, maghiarii Baráthely (Satul călugărului), iar românii și romii îi zic Brateiu. <Ne înțelegem cu toți, indiferent de etnie. Noi, căldărarii, am preluat câte ceva de la fiecare etnie: de la sași pălăriile, de la români ia, iar de la maghiari pantalonii. Desigur, le-am mai modificat, după cum ne-a fost mai bine. De exemplu, pantalonii i-am făcut mai largi, să putem sta comod când batem în nicovală. Cine poate sta ghemuit în pantaloni strâmți?>.

Împrejurul Brateiului sunt sate săsești cu tradiții vechi, înconjurate cu dealuri împădurite și multe legende despre comori, hoarde de năvălitori și fapte de vitejie ale sătenilor. Toate sunt <ingredientele> pe care mizează și Nicoleta Ocneriu, ghid al Programului <Anii Drumeției>: <Am gândit un traseu superb în apropierea Brateiului, de-a lungul căruia descoperim flora, fauna și legendele locului. N-aveam cum să-l ocolim pe Victor, care ne va aștepta cu bucate gătite după rețetele vechi ale căldărarilor. Ne va face și o demonstrație în atelierul său, unde, cine știe, poate vom și juca după obiceiul romilor. Deja mi-am pregătit costumul înflorat!>, spune Nicoleta, cea pe care o găsim adeseori cutreierând Sibiul în rochie de prințesă, conducând turiști veniți din toate colțurile lumii.

În Brateiu, majoritatea bărbaților căldărari poartă numele de Căldărar, Victor, Ioan și Niculae fiind și cele mai utilizate prenume. Însă, o singură familie de căldărari ajuns Clopotar, iar Victor este cel care făurește mici opere de artă dorite în expozițiile marilor orașe ale lumii organizate de fostul senior designer de la Calvin Klein.

Cu ciocanul lovind în nicovală, după ritmuri doar de el știute, Victor Clopotar vestește lumii că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!”.