În cetatea Agnitei, un obicei străvechi revine la viață. Tradiționala fugă a lolelor va avea loc duminică, 1 februarie, în centrul orașului.
Judeţul Sibiu este recunoscut ca fiind un areal caracterizat de multietnicitate şi multiculturalitate, de bună convieţuire a românilor cu saşii, maghiarii sau rromii. Amprenta multietnicităţii este vizibilă în portul popular, în obiceiuri şi prin monumente arhitecturale care atrag anual un număr mare de vizitatori. Un exemplu elocvent al interferenţelor etnice este obiceiul lolelor, practicat pe Valea Hârtibaciului, zonă recunoscută pentru păstrarea caracterului arhaic al culturii populare.
Tradiție renăscută
Obiceiul lolelor se practică în perioada de carnaval ce precede postul Paştelui şi este strâns legat de activitatea breslelor de odinioară, spun specialiștii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii“ Sibiu. Astăzi, tinerilor abia dacă le mai sunt cunoscute atribuţiile breslelor – acelea de suport al vieţii economice şi apărător al cetăţii – și procesiunile în cadrul cărora calfele se costumau în piei de animale, însemnate cu semnele breslei şi sugerau, prin dansuri iniţiatice, meşteşugul practicat. Un grup de agnițeni a luptat să revigoreze obiceiul fugii lolelor.
Lada de breaslă
La începutul fiecărui an, breslele îşi alegeau conducătorul, iar evenimentul era marcat prin predarea lăzii de breaslă (Laden forttragen) de la vechiul staroste către noul staroste. Dacă, î
n prezent, lada e doar un simbol, o amintire, în trecut aceasta conţinea hârtii despre membri, actele noului staroste şi ale calfelor, liste cu ucenici, statutul breslelor, câştiguri, dări, steag etc. Ritualul predării lăzii de zestre îmbrăca forma unei procesiuni: agniţeni de origine germană, membri ai breslelor, îmbrăcau diferite costume şi făceau larmă cu ajutorul unor bice şi talăngi. Aceste personaje mascate erau cunoscute sub numele de lole şi erau menite să protejeze ritualul de înmânare a lăzii şi alaiul de spiritele rele prin zgomot.
Povestea lolelor
Se spune că, în urmă cu 200-300 de ani, lolele erau deghizate în costume multicolore, dar în prezent costumul este compus din pantaloni şi cămaşă de
pânză albă, decorate cu zdrenţe negre, mănuşi albe şi o mască. Masca pictată este confecţionată dintr-o sârmă deasă, încadrată blăniţă de iepure, de jder sau de nurcă; de aceasta sunt cusute, la spate, cârpe negre şi o coadă lungă, împletită din cânepă, cu o fundă colorată. Însemnătatea măştii pare a fi dublă: înspăimântătoare (pentru a evoca legenda Ursulei, cea care a salvat Agnita de asediatorii turci, iar coada lungă aminteşte faptul că eroina cetății a fost o femeie) şi protectoare – pentru că ascunde identitatea celui care o poartă. Uneori, bărbații mascați se biciuiau, iar pentru a se evita situațiile de reglare de conturi, după Război s-a luat hotărârea ca lolele să fie numerotate. Dacă o lolă îşi vedea un cunoscut între privitori, îl prindea cu biciul, îl învârtea de trei ori şi-i dădea o gogoaşă din furcuţă. Costumele la unison sunt completate cu accesorii precum: bici împletit din piele, început cu opt rânduri (Korbatsch), cleştele din lemn crestat – croapănă (Quetsche) pentru gogoşi şi talangă, zuruitoare (Ratsche), se arată într-un studiu de specialitate realizat de CJCPCT „Cindrelul – Junii“ Sibiu.
Nouă găști
Lolele sunt în număr de 10-30 de persoane, organizate pe grupe de rudenie sau vecinătăţi, al căror conducător este tatăl de vecinătate. În grup participă, alături de bărbaţi, fete, femei şi chiar copiii între 4 şi 5 ani. Lolele sunt împărţite în nouă găşti: fiecare gaşcă se reuneşte dimineața în jurul orei 10.00 la câte o gazdă, iar apoi se îndreaptă spre locul comun de întâlnire (str. Avram Iancu), unde fac o poză de grup și pleacă în paradă. Fiecare lolă își ştie locul în paradă, iar în centru se fac demonstrații de măiestrie și trei opriri, pentru a se etala elementele caracteristice celor patru bresle: breasla cizmarilor, breasla croitorilor, breasla blănarilor şi cea a dogarilor. În timpul paradei, şefii breslelor îşi chemau lolele, cu ajutorul unor zornăitori sau al unui corn de animal. Defilarea alaiului se încheie în faţa Primăriei din Agnita, prin intonarea imnului Transilvaniei – „Siebenbürgen Land des Segens“, cât şi prin declamarea urărilor de sănătate şi prosperitate în noul an.
Personaje pitorești
Parada este condusă de căpetenia breslei cizmarilor (Paradehauptmann) – cea mai mare breaslă, însoţită de doi copii – îngeri păzitori (Schutzengelchen), care poartă haine identice cu cele ale căpeteniei, pe cap au o pălărie colorată de formă triunghiulară, iar în mână ţin un steguleţ din mătase roşie, brodat cu fir de aur. Ca simbol al breslei cizmarilor, cei trei reprezentanţi purtau o coroană mare, confecţionată din crengi de brad, în vârful căreia erau prinşi un măr şi un clopoţel. Steagul de breaslă, datat cu anul 1767, încheia alaiul breslei cizmarilor. În anul 2011, căpitan al paradei a fost Horst Wellman, un agniţean emigrat în Germania, care în 1991 a fost ultimul „vorbitor“ al lolelor.
Breasla croitorilor
Breasla croitorilor (Schneiderzunft) poate fi recunoscută după căluţul croitorului (Schneiderrößchen) şi personajul mascat (Mummerl), ce defilează cu lada şi steagul de breaslă, încheind cu dansul căluţului.
Breasla blănarilor
Breasla blănarilor (Kürschnerzunft) este însoţită de două figuri simbolice – coroana blănarilor şi ursul cu ursarul. Pe tot parcursul paradei, coroana, pe marginea căreia sunt fixate patru vulpi care au fiecare, în gură, câte un jder cu ou în dinţi, este învârtită, creând impresia că vulpile ar fi în mişcare. Cel de-al doilea personaj, mascat în blană de urs, dansează pe ritmurile bătăilor de tobă ale unui ursar.
Breasla dogarilor
Alaiul se încheie cu breasla dogarilor (Faßbinderzunft), reprezentată de un bărbat care învârte, cu iscusinţă, un cerc de butoi pe care sunt puse, în formă piramidală, pahare pline cu vin, fără a vărsa nici o picătură.
Voie bună
Către ora amiezii are loc momentul ridicării măștilor. De acum şi până la ora 17, lolele au dreptul să meargă în grupuri pe străzi şi din casă în casă, pentru ca, prin pocnete şi zgomotul tălăngilor, să alunge spiritele rele. La prieteni se mănâncă gogoşi, se spun glume, oamenii se distrează. Sărbătoarea se încheie cu un bal al lolelor.
Pe stil nou
După emigrarea masivă în Germania, comunitatea săsească din Agnita a fost tot mai mică. De altfel, cei care au plecat au luat cu ei și recuzita necesară. Un grup de români, la îndemnul învățătorului Bogdan Pătru, a preluat obiceiul şi îl practică alături de sașii care vin din Germania special pentru acest eveniment. Toate elementele breslelor sunt prezentate în paradă, după modelul german, în costume și cu însemne (ladă, steag, drapel) noi, care fac parte din patrimoniul agnițenilor. Semnificativ în acest sens este şi imnul Transilvaniei, care se cântă în germană, apoi în româneşte, primele două strofe şi ultima, întărind ideea unităţii, a prieteniei, a dorinţei de egalitate, exprimată şi prin gestică.
De la Urzen, la lole
Cea mai veche atestare a obiceiului lolelor, care indică şi conţinutul lui semantic, se găseşte în „Indiculus superstitionum et paginarium“, din secolul al XVII-lea. Legenda vine din Evul Mediu, secolul al XIII-lea, când cetatea Agnitei a fost asediată de turci și salvată de o tânără. În amintirea curajului Ursulei, cea care s-a deghizat și i-a speriat pe turci cu zgomotele sale, se sărbătoreşte ziua Ursulei, adică Urzelntag. Aceasta este o variantă de a explica denumirea de Urzeln, cuvânt care nu s-a putut traduce, dar se presupune că derivă de la îmbrăcămintea confecţionată din resturi de textile, numite „Urzen“ în dialectul săsesc din Agnita. Varianta românească a numelui obiceiului derivă de la faptul că, uneori, anumiți participanți la paradă se mai îmbătau şi românii ziceau că s-a făcut „ca o lolă“.
Programul manifestărilor
ora 9.30, strada Avram Iancu, în fața fabricii Imix: întâlnirea lolelor
ora 9.45, strada Avram Iancu, în fața fabricii Imix: fotografia de grup
ora 10.00, strada Avram Iancu: parada pornește spre centrul orașului
ora 10.15, farmacie, hotel Dacia, Poliție: parada se oprește pentru a prezenta personajele tradiționale
orele 10.15-10.30, în fața Primăriei: lolele se organizează pentru spectacol
orele 10.30-11.15, în fața Primăriei: desfășurarea spectacolului
ora 11.15, str. Mihai Viteazu: deplasarea lolelor către Incstar
ora 11.30, intersecția Incstar: prezentarea personajelor și desfacerea paradei
orele 11.30-17.30: fuga lolelor în oraș
ora 20.00, Restaurant Central: balul lolelor
Tot mai puțini participanți
Iniţial, breslele îşi prezentau obiceiul separat, iar, începând cu anul 1911, saşii au hotărât să organizeze o paradă comună, cu simboluri pentru fiecare breaslă şi un costum la care toate breslele şi-au adus contribuţia. În anii ’80, au fost chiar 600 de lole, prea multe pentru a organiza un singur bal. În anul 2011 s-au numărat 240 de lole, în 2012 – 160, iar în 2013 – 196. Până în 1989, obiceiul lolelor implica exclusiv comunitatea săsească din Agnita şi foarte rar câte un român, bun prieten cu saşii, era acceptat în rândul lolelor, în vreme ce restul comunităţii de români privea parada de pe stradă.
Dana MUNTEAN
redactia@mesageruldesibiu.ro
