Binecunoscutul fruct este, de fapt, rodul unui palmier exotic (cocotier), frecvent întîlnit în zonele tropicale.
Numele se trage din cuvântul „coco”, care pentru primii băștinași însemna „față de maimuță”, în traducere. Din punct de vedere botanic, acest fruct nu este o nucă, ci o sămânță, la fel ca sâmburele unei piersici. Acest aspect este foarte important, deoarece majoritatea indivizilor care au fost înregistrați cu alergii la nuca de cocos nu erau alergici și la alte nuci și invers.
Nuca de cocos este recomandată de nutriționiști datorită acidului lauric conținut, care este convertit în interiorul corpului în monolaurin. Există studii de specialitate care au evidențiat efectul antiviral și antimicrobian al acidului lauric. Acesta este eficace și în cazurile persoanele cu hipotiroidie prin stimularea metabolismului și pierderea kilogramelor acumulate în plus.
Uleiul de cocos, de exemplu, conține foarte mulți acizi grași cu molecula medie, care au remarcabile capacități de a distruge bacteriile ce cauzează ulcer gastric, infecții ale sinusurilor, tractului urinar, carii dentare, pneumonie și alte infecții. Acești acizi grași pot distruge și viruși ce pot cauza gripă, pojar, herpes și hepatita C. Trebuie menționat faptul că uleiul are un nivel mare de grăsimi, motiv pentru care se credea că este nesănătos, dar recent s-a descoperit că prezența acidului lauric a mai fost sesizată doar la laptele de mamă. De fapt, această substanță face laptele mai digerabil și ajută sistemul imunitar al copilului.
Pe lângă uleiul de cocos, de la această nucă se mai poate consuma și miezul nucii, laptele de cocos sau apa de cocos. Miezul nucii de cocos este bogat în proteine, vitamina B, zinc, fosfor și fier. Apa de cocos, adesea confundată cu laptele de cocos, este cea care se aude atunci când luați o nucă proaspătă și o agitați. Este bogată în potasiu, calciu, fier și sodiu. Prezența acestora în organism este critică pentru funcționalitatea nervilor și a mușchilor, hidratare și menținerea nivelului ph-ul din sânge. Apa de cocos este indicată a se consuma după o mahmureală bună, deoarece are putere mare de hidratare, reducând durerile de cap și grețurile.
Dacă vreți să preparați acasă lapte de cocos, folosiți miezul alb din interiorul unei nuci. Bucățile de miez se blenduiesc la viteză mare, câteva minute, până se formează o pastă fină. Peste aceasta se va turna apă caldă sau fierbinte și se va continua cu procesul de blenduire până se obține consistența dorită. Trebuie știut că apa fierbinte va emulsiona mai mulți acizi grași decât apa călduță. Fiecare va prepara laptele de cocos după gustul său. Laptele se servește ca atare sau în diferite rețete de patiserie.
Dr. Ghizela VONICA
