Anasonul este o plantă medicinală şi aromatică aparținând familiei Apiaceae, recunoscută prin fructele sale cenuşii aromate, pe care le ştim ca seminţe de chimen dulce, datorită gustului uşor dulce.
Aceste fructe conţin pânã la 6% ulei esenţial (anetol), substanţe grase, proteice, glucidice, mucilagii, cumarine, flavonoide şi sterolii. Seminţele acestei plante sunt un bun remediu pentru numeroase afecţiuni ale sistemului digestiv (dureri gastrice, digestii lente, flatulenţe, spasme intestinale). Datorită proprietăţiilor sale (tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen), este indicat şi în astenii, reumatism, migrene, ameţeală, tuse, menstre insuficiente şi dureroase. Studiile de specialitate arată că anasonul combate diabetul, stabilizând glicemia concomitent cu scăderea nivelului trigliceridelor şi a colesterolului din sânge.
Alchimiştii Greciei vechi considerau anasonul ca fiind o plantă purificatoare, care curăţa trupul, mintea şi spiritul, iar în gastronomie era folosit aromatizarea vinului sau în parfumarea garderobelor doamnelor. În Evul Mediu, anasonul era considerat un medicament natural, motiv pentru care se regăsea în compoziţia diverselor creme, unguente, uleiuri şi elixiruri. Această resursă valoroasă a fost apreciată din vechi timpuri, ajungând să fie monedă de schimb, conform unor legende. Astăzi o întâlnim spontan în Câmpia Banatului şi a Olteniei.
Ca orice plantă medicinală, are şi contraindicaţii dacă este folosită în doze mari, mai ales în gastrite, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite acute şi cronice. Supradozajul se manifestă prin stări de excitaţie, paralizie musculară, tremur, stare de euforie sau somnolenţã. Este foarte important a nu se consuma anason împreună cu suplimentele de fier, deoarece inhibă acţiunea acestuia.
În zilele noastre, este tot mai rar folosit acest condiment, întâlnindu-l ocazional în reţetele de dulciuri (cozonaci, fursecuri etc).
Dr. Ghizela VONICA
