Apostolii Petru şi Pavel, patronii spirituali ai penitenciarelor, sunt sărbătoriţi pe 29 iunie, ziua în care amândoi au murit, în timpul prigoanei creştine declanşate de Nero, sărbătoarea fiind denumită popular Sânpetru.
„Sf. Petru, marcând cea de‑a doua jumătate a anului (care poate începe puţin mai devreme, la Sânziene), este patronul agricultorilor. El este răspunzător de starea finală a recoltelor, el este cel care patronează căldura şi ploaia, putând trimite grindină pe hotarele celor nerespectuoşi. Fiind o sărbătoare de mare însemnătate pentru calendarul agricol, paza împotriva grindinei se realiza prin venerarea sfântului în cele trei zile de nelucrare, cu începere din 29 iunie. Cu valoare simbolică, până acum se interzicea scuturarea merilor, pentru a se feri de căderea peste holde a grindinei, având dimensiunile fructelor respective. Ca şi de Drăgaică, acum este momentul când încetează să mai cânte privighetoarele şi cucul”, scrie Antoaneta Olteanu, în volumul ”Spațiul și timpul în tradițiile românești”, publicat de editura Paideia, în 2018.
Părintele Calistrat menționează un ragment din „Viețile Sfinților”, din originalul chirilic, după povestirea Sfântului Simeon Metafrastul.
Acești doi sfinți Apostoli sunt pomeniti împreună în ziua de 29 ale lunii lui Iunie, pentru ca au pătimit moartea mucenicească în aceiași sfântă zi la Roma.
Sfinții apostoli Petru și Pavel, s-au întâlnit din nou și în Cer la Dumnezeu în aceiași zi, sub aceiași slujire a apostoliei, răspândirea Evangheliei Domnului Hristos în Roma.
În anul 67 de la Hristos, Sfantul Apostol Petru a primit moartea prin răstignire cu capul in jos, iar Sfantul Apostol Pavel prin taierea capului, deoarece era cetațean roman si nu trebuia omorât asemenea sclavilor.
Potrivit Traditiei, Sfinții Apostoli Petru si Pavel au fost întemnițați o vreme în aceiași celulă, în închisoarea din Roma, unde i-au convertit pe temniceri și s-au rugat până când în mijlocul celulei a aparut un izvor care se poate vedea și astăzi.
Sfântul Apostol Petru s-a considerat nevrednic să fie răstignit ca Stăpânul Hristos. El le-a cerut călăilor săi, să-l răstignească cu capul în jos, iar cererea i-a fost ascultată.
Apostolul Petru îi ruga pe răstignitorii săi, să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept, spunând:
„Nu sunt vrednic, să fiu răstignit precum Domnul Hristos.
El a fost Răstignit astfel, pentru a privi spre pământ, unde avea să coboare în Iad pentru a elibera sufletele legate acolo de diavolul.
„Răstigniţi-mă cu capul în jos, ca să privesc către ceruri, acolo unde mă voi duce la Stăpânul meu Hristos”.
Astfel s-a preaslăvit marele Apostol al lui Dumnezeu Petru, prin moarte pe cruce, preamărind pe Dumnezeu, pentru că din pricina piroanelor din mâini şi din picioare suferea multă durere şi fără de prihană şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în anul Domnului nostru 67, în ziua de 29 a lunii iunie.
În acest fel, marele Apostol al Domnului Petru, şi-a sfârşit viaţa plecându-şi capul la picioarele lui Hristos, purtând crunta durere a lanţurilor la mâini şi la picioare, şi-a dat sufletul său curat în mâinile lui Dumnezeu.
Apoi SFÂNTUL APOSTOL PAVEL, după ce a fost adus la locul execuţiei, în aşteptarea morţii sale muceniceşti, când a sosit clipa execuţiei, el însuşi şi-a plecat capul sub sabia călăului, iar acesta i l-a tăiat, iar din rană grumazului său a izvorât lapte şi sânge.
Atunci când capul a căzut şi s-a rostogolit lovind de trei ori pământul, în acele trei locuri au apărut trei izvoare cu apă proaspătă care nu au secat nici până astăzi.
O biserică pe numele „Tre Fontane”, a fost înălţată peste locul celor trei izvoare şi peste pilastrul unde a fost Sfântul Pavel decapitat.
Astfel Sfântul Apostol Pavel și-a dat preacuratul suflet în mâinile Stăpânului Hristos, pe care l-a mărturisit cu toată râvna și credința, din clipa convertirii din drumul Damascului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi.
