Un concert în care glasul corzilor se îngemănează cu sunetele produse prin mijloace electronice și o instalație audio-vizuală realizată de Cătălin Crețu sunt atracțiile zilei de miercuri, 15 noiembrie, în programul festivalului Minunata Muzică Nouă / Brave New Music.
Foto: Filarmonica de Stat Sibiu
Astăzi, de la ora 19.00, la Sala Thalia, artiștii Ladislau Csendes – vioară și Cătălin Crețu – electronics propun publicului sibian concertul „Strings IN connectiON”. În program: Bernard Parmegiani & Devy Erlih – „Violostries”, Kaija Saariaho – „… de la Terre”, Tiberiu Olah – „Rime pentru revelația timpului” și Octavian Nemescu – „Metabizantinirikon”. Biletele sunt disponibile la casieria Filarmonicii și pe iabilet.ro la prețul de 30 lei (50% reducere pentru elevi, studenți, pensionari).
„Violostries” (1963/64) reprezintă convergența mai multor direcții diferite de cercetare muzicală, cu accent pe dialogul compozitor-interpret; Devy Erlih a scris partitura pentru vioară pornind de la o concepție generală a lucrării compusă pe bandă de Bernard Parmegiani, ea însăși alcătuită în întregime din sunete de vioară. Nouă înălțimi sonore, editate și mixate în diverse forme și dimensiuni, formează curba de învăluire a acestei piese.
„… de la Terre” (1991) este cea de-a treia secțiune a baletului „Maa” al compozitoarei Kaija Saariaho. Titlul înseamnă „pământ”, „tărâm” sau „țară”. Baletul nu este narativ, dar este construit în jurul unor arhetipuri tematice precum uși, porți, călătorii și traversarea apelor. Partitura are șapte secțiuni, dintre care unele sunt pur electronice, iar altele combină instrumente acustice cu tratament electronic. Potrivit compozitoarei, „… de la Terre” acționează ca izvor pentru materialul muzical general al lucrării. Monologul său emoționant și intens servește la sublinierea rolului nucleu pe care îl joacă în ansamblul lucrării.
Foto: Filarmonica de Stat Sibiu
„Rime pentru revelația timpului” (1999) este o versiune a Sonatei pentru vioară și mediu electronic, interpretată pe baza principiului ordonării timpului subiectiv prin suprapuneri și interșanjabilități, procedee utilizate de compozitor în numeroase lucrări.
„Metabizantinirikon” (1984) are – la nivel simbolic – configuraţia trupului omenesc. Stratul A, etajul inferior, este sediul instinctelor viscerale, reptiliene ale materiei (ale energiilor condensate), al nivelului vibraţional coborât. Este planul NATURALITĂŢII. B-ul median este zona CULTURALITĂŢII sau, altfel spus, a modelelor naturale, conştientizate şi transfigurate în proiecţii culturale, fiind destinat momentului spectacular al lucrării. C-ul, partea superioară a partiturii, reprezintă abordarea şi practicarea de factură TRANSCULTURALĂ şi postspectaculară a acestui opus.
Tot astăzi, în foaierul Filarmonicii, va fi vernisată instalația audio-vizuală „Eterofonii optosonice”, de Cătălin Crețu.
