Elena Hămbășan, cunoscută de toți locuitorii din Sadu ca „Mama Șană”, a adunat comunitatea în jurul mesei și a învârtit în oale mai bine de 30 de ani. Mâinile ei pricepute au dat savoare și gust mâncării tradiționale, iar aproape toți sădenii au gustat, măcar o dată, din preparatele ei. Din șase frați, a rămas doar ea, dar nu este niciodată singură. Nora ei, Nuți, o ajută și are grijă de ea cu multă iubire.
Foto: Mesagerul de Sibiu
La viața ei a gătit de toate ciorbe, sarmale, tocane și bucate alese, atât de „dulce”, cât și de post. A fost prezentă la toate evenimentele mari, cu mese îmbelșugate și mâncăruri tradiționale, nu doar în Sadu, ci și în Tălmaciu, Turnu Roșu, Cisnădie și Râu Sadului. Gătea pentru 200 – 300 de persoane, iar mâncarea în cantități mari, spunea ea, „are alt gust”. Era mereu pregătiă pentru orice.
Mâinile ei bătătorite de muncă și sufletul cald au fost nelipsite de la orice sărbătoare. Astăzi, la 88 de ani, nu mai poate găti ca pe vremuri, dar tot mai dă câte o mână de ajutor sau câte un sfat familiei pe care o are. Cu un suflet mare și bun, a avut mereu grijă de toți.
Lingura de lemn, rămâne sfântă
Gătitul a fost marea ei pasiune. Gătea și de Crăciun pentru cete, având o singură dorință, „să fie lumea mulțumită”. O moștenire din străbuni pe care a preluat-o de la „Mătușa Nelă”, este un caiet de rețete respectate cu sfințenie. Niciodată Mama Șană nu a plecat neechipată la evenimente. Lua cu ea cuțite, linguri și mai ales, lingura de lemn, instrument principal, pe care o purta mereu după ea atunci când gătea.
Foto: Arhivă personală Elena Hămbășan
De Crăciun, în casa ei se pregătește totul tradițional: salată boeuf, cozonaci, sarmale și supă. O adevărată veterană a gătitului din Sadu, Mama Șană credea cu tărie că mâncarea ajunge mereu atunci când este făcută cu credință: „Le-am făcut mâncare la toți. Mâncarea ajungea mereu pentru că Dumnezeu ajuta!”
Are nepoți și strănepoți și nu se culcă până nu se roagă pentru toți. Mâncarea ei preferată este mămăliga, care nu lipsește niciodată de pe masă, fie cu brânză, fie cu pește. O fire darnică, le făcea mereu nepoților scoverzi cu brânză, iar la pomeniri, când pleca lumea, oamenii o felicitau pentru mâncarea gătită cu atâta suflet.
„Am pățit multe într-o viață”
Își amintește și acum o întâmplare haioasă: „Am luat oala de pe foc cu ciorbă și s-a rupt toarta, dar mâncarea nu s-a risipit. Am pățit multe într-o viață.”
Foto: Arhivă personală Elena Hămbășan
Nu s-a dat niciodată înapoi de la muncă și a încercat să păstreze tradiția vie și să transmit mai departe pasiunea gătitului nepoților săi. Cu un bagaj mare de amintiri în spate, Mama Șană este recunoscătoare că are o familie numeroasă care o iubește și are grijă de ea.
A fost omul care a adunat comunitatea laolaltă, la bucurii și la necazuri, la nunți, pomeni și sărbători. Toată viața ei a gătit ca să fie toată lumea împăcată, iar acum e bucuroasă când își aduce aminte.
Foto: Arhivă personală Elena Hămbășan
Maria-Antonia OANA
