Foștii angajați de la secția Furnal a uzinei Sometra au sărbătorit 51 de ani de când a pornit furnalul din Copșa Mică. Furnaliștii și-au dat întâlnire la liceul local „Nicolae Teclu“, iar revederea foștilor colegi de serviciu a fost presărată de emoții și amintiri.
În amintirile copșenilor, negrul de fum s-a estompat, poluarea este deja o poveste, iar timpul a vindecat rănile din perioada industrială a orașului. Oamenii au mers înainte, cu bucurii și necazuri deopotrivă. Între timp, Sometra și-a dat obștescul sfârșit, iar furnalul nr. 1 e pe cale să fie tăiat. La 51 de ani de la pornirea furnalului nr. 1 de la Sometra, furnaliștii și-au dat întâlnire și au depănat amintiri din alte vremuri.
„Deșteaptă-te, române!”
În jur de 80 de foști angajați ai Secției Furnal din cadrul fostei uzine Sometra și-au dat întâlnire, la sfârșitul săptămânii trecute, la cantina liceului „Nicolae Teclu“, pentru a depăna amintiri din perioada de glorie a industriei metalurgice neferoase din Copșa Mică. Întâlnirea emoționantă a adus laolaltă și oameni care au fost de față în 1966 la pornirea furnalului, dar și colegi mai tineri. Foști directori, ingineri, șefi de secție, maiștri, muncitori s-au regăsit cu prietenie, dincolo de amintirile anilor grei de muncă. În debutul festivității, furnaliștii au ascultat emoționați imnul național, iar apoi n-au uitat să țină un moment de reculegere pentru foștii colegi, care nu mai sunt în viață. Amfitrion și organizator a fost veteranul Iuliu Domșa, unul dintre copșenii care au văzut furnalul încă din prima zi de funcționare. „Ne-am mai văzut unii cu alţii, la nunți, înmormântări, la piață, dar poate pe unii nu i-am mai văzut de 25 de ani. Le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat în aşa fel încât să ajungem să ne vedem”, și-a dres glasul Domșa.
Familia furnaliștilor
„E un eveniment pe care trebuia să-l sărbătorim anul trecut, în 2016, adică la 50 de ani de la pornirea furnalului din Copşa Mică, în 10 februarie 1966. Nu e o problemă că ne vedem acum, bucuria revederii e la fel de mare. Am fi putut fi mult mai mulţi, dar au fost şi unii care n-au putut onora invitaţia din cauza vârstei înaintate şi a problemelor de sănătate”, a mai punctat Domșa. Acesta a vorbit apoi despre marea familie a furnaliștilor, oameni care au răzbit în ciuda condițiilor vitrege de lucru și a presiunilor din partea conducătorilor de altădată de la București. „A fost greu, dar, uite, sunt printre noi oameni care au deja peste 30 de ani de pensie şi încă se ţin bine. Pe toţi aceştia i-aş numi adevăraţi eroi, care prin munca lor au dat României tone de zinc, de plumb şi alte metale. Puteţi să vă daţi seama de ceea ce a însemnat furnalul din Copşa Mică, pentru că în fiecare dimineaţă sunau de la Bucureşti să vadă care e producţia, iar dacă stătea în loc furnalul de la noi, era bai mare în toată ţara. Producţia se făcea cu multe sacrificii”, a punctat Domșa.
Mândri de furnal
La întâlnirea furnaliștilor a fost prezent și fostul director de producție din anii de inaugurare a furnalului, Staicu Florea. Vizibil emoționat, acesta a remarcat că furnalul de la Copșa Mică a făcut istorie. „De la tatăl d-lui Domșa, de la maistrul Domșa, am învățat multe lucruri în perioada în care am făcut stagiatura în uzină. Trebuie să fim mândri că am fost a şasea ţară din lume care a avut furnal, după Anglia, Germania, Franţa, Australia şi Norvegia. După noi au venit Polonia, Iugoslavia, Italia şi altele. S-a lucrat în condiţii grele, dar se vede treaba că aţi fost oameni cumpătaţi, care aţi ţinut la viaţa dvs. Sunt multe amintiri care ne leagă, sunt multe întâmplări, multe poveşti”, a spus fostul director.
Amintiri
Cel mai vechi șef al secției Furnal, inginerul Aurel Munteanu și-a adus aminte de primii pași în uzină, în 1956, pe când era ucenic. A văzut cu ochii lui cum s-a ridicat furnalul 1, apoi, peste ani, furnalul 2. „Pe vreme aceea, unde e acum furnalul 1 era cucuruzul lui Axente, iar peste Târnavă erau grădini ale copşenilor. Era muncă grea, s-a perindat foarte mult personal în secţie… într-un an de zile la furnalul 2, acolo unde erau 300 de inşi, atâţia se angajau într-un an. 300 plecau, 300 veneau. Mulţi dintre noi ne ştim din momente foarte grele la locul de muncă, în care eram în alertă, trage macaraua, ridică, şarjare, s-a oprit podul, o serie de evenimente. Oamenii mai glumeau și când se întâmpla ceva spuneau că a fătat furnalul… E o aniversare a noastră, dar poate fi şi o comemorare, pentru că am înţeles că furnalul va fi tăiat. Este oarecum trist, dar reversul medaliei ne arată condiţii de trai mai bune în Copşa Mică”, a arătat Munteanu.
Furnalul pleacă, istoria rămâne
Director tehnic la Sometra în anii de după Revoluție, Liviu Vasilescu insistat asupra faptului că deși furnalul va fi tăiat, în spatele lui rămâne o istorie glorioasă. „Sometra, după Revoluţie, a reuşit să revină şi să facă ceea ce n-au reuşit decât puţine întreprinderi din România. În 1997, Sometra a făcut producţia din 1989. Aşa s-a întâmplat, cu un grup de oameni foarte hotărâţi. Felicitări şi domnului director Obădău, artizanul acestei realizări, care astăzi nu este aici. Acum vorbim că se taie Sometra, e drept, dar la cât timp? Sunt întreprinderi care la doi-trei ani de la Revoluţie au fost tăiate. Sometra a mers cum a mers şi abia în acest an şi-a dat duhul. E drept că de vreo cinci ani numai pâlpâia, dat atât cât a mers a făcut-o datorită unor oameni ca dvs. Fiţi mândri că la Copşa Mică a fost una dintre cele mai longevive întreprinderi din România”, a spus Vasilescu.
Glume de uzină
În ciuda faptului că munca la furnal era una grea, în noxe, praf și cu masca pe față, Iuliu Domșa își aduce aminte cu drag de anii de lucru. E mândru, când spune că s-a pensionat în 1 ianuarie 1992, după 32 de ani la furnal, dar că a fost chemat înapoi la lucru, alături de alți specialiști, pentru că nu mai mergea treaba. Domșa își aduce aminte și de glumele rămase celebre în uzină. „În ultima perioadă, la Dispeceratul de la fabrică erau handbalişti şi fotbalişti. Dimineaţa când făceau raportul, scris, întotdeauna ne întrebau de furnal. S-a întâmplat de câteva ori, când eram de servici, că sunau toate sirenele şi fugeam toţi care încotro, iar dispecerul aştepta să-i dictăm cum a mers producţia peste noapte. Eu i-am zis odată unuia că s-a rupt lanţul la furnal, iar dispecerul a scris aşa în jurnal. Informaţia s-a comunicat apoi la Bucureşti. Am fost chemat peste câteva zile de dl. director Muller, care ne-a muştruluit şi a spus să nu mai spunem toate prostiile, că sportivii nu au de unde să ştie procesul tehnologic şi uite ce a ajuns la Bucureşti. După 32 de ani de furnal, cei ce mă cunosc ştiu că am lăsat o vorbă, tot spusă unui dispecer care suna la noi şi nu ştia ce să scrie. I-am zis să scrie: mere bine, mere fain, da’ trebe oprit furnalul. Această vorbă a rămas…”, a zâmbit Domșa de aducere aminte.
IOAN GABOR | în volumul „Copșa Mică – istoria industrială” (2015): „În anul 1961 s-au început tratativele cu firma britanică Imperial Smelthing Process (Procesul Imperial de Topire – I.S.P.), pentru realizarea unei instalații care permite prelucrarea concomitentă a concentratelor zincoase și plumboase. Construirea complexului I.S.P. la Copșa Mică sub îndrumarea personalului britanic a început în anul 1963 și a fost pus în funcțiune la începutul anului 1966, când a produs pentru prima dată plumb la Copșa Mică. Punerea în funcțiune a instalației furnal a avut loc în data de 10 februarie 1966, în jurul orei 18, când operatorul principal din camera de comandă constată că toate utilajele din flux sunt pregătite pentru pornire.”
Milu OLTEAN
