Am ajuns acasă seara târziu și nici nu știm când am adormit și ne-am trezit iar, pentru a participa la festivitatea de deschidere a noului an școlar.
În minte stau clar, de parcă s-ar întâmpla din nou și din nou, fotografie, developare și redevelopare, momentele abia trecute și deja devenite istorie, cele patru zile ale Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși de la Sibiu. Se aude perfect, în fundal, imul Întâlnirii, răsună puternic versurile, „Uniți în credință, mereu împreună/ Vom putea construi o lume mai bună/ Împreună să fim una/ Doar așa vom izbândi/ Căci cu noi întotdeauna/ Hristos este și va fi”.
Mai întâi rulează imagini și gânduri de la ședința de încheiere a proiectului, întâlnirea Înaltpreasfințitului Laurențiu cu organizatorii și voluntarii. Mărturisesc că, de când eram pe băncile facultății, nu am mai văzut un Mitropolit atât de tânăr, atât de fericit și împlinit. Și nu este numai părerea mea. Imaginea Mitropolitului nostru ca tată, ca părinte al tuturor celor prezenți, dar și aceea de prieten, înaintea icoanei din Aula de la Teologia sibiană, a Marelui Prieten, Iisus Hristos, va rămâne întipărită în inimile celor prezenți. Unul dintre tinerii care ne-au ajutat i-a dat Înaltpreasfințitului cadoul din partea echipei, un tricou de VOLUNTAR semnat de mulți dintre cei prezenți. Pe spatele acestuia a fost scris, deasupra cuvântului ce stătea mare acolo, „NUMĂRUL 1 ÎN INIMILE NOASTRE (Familia ITO)”, iar Mitropolitul a văzut cele scrise, a întors tricoul și l-a așezat pe spatele său, toți voluntarii aplaudându-l frenetic. Prezența acolo a unei importante părți a echipei de organizare, a Înaltpreasfințitului, a părinților Emanuel Tăvală (și a celor din biroul coordonat de el) și Constantin Necula – motorul acestui eveniment, a doamnei profesor Carmen Jinariu, a lui Cătălin Ionuț Bîrsan, a Mariei (Curtean) și a Alidei (Puia-Dumitrescu) – împreună cu care am lucrat la partea în engleză a ITO și la elaborarea concluziilor, a lui Costin Butnar, care a compus muzica imnului, prezența tuturor voluntarilor, care au muncit cel mai mult, a făcut ca cercul să se închidă și să fim – parcă – asigurați că lucrurile nu se vor opri aici.
Îmi vin în minte, apoi, imagini din seara și noaptea de sâmbătă spre duminică, atunci când, echipa condusă de Cătălin și Andrei și formată din părintele Constantin, Carmen, Maria, Alida și eu, descoperea cu entuziasm, dar și cu seriozitatea dată de punctul pe i pus de tineri în concluziile dezbaterilor de vineri, ce vor acești membri plini de energie ai Bisericii. Atunci am consultat concluziile trimise de facilitatorii din cele 97 de săli care au găzduit câte 24 de participanți la dezbaterile propuse de organizatorii ITO Sibiu. În urma acestora, am alcătuit un document care a fost citit în catedrala mitropolitană duminică, după Sfânta Liturghie, pe care urmează să îl traducem și în limba engleză și să îl publicăm. Ședința noastră s-a prelungit până târziu în noapte, spre dimineață. Mi-aduc aminte frânturi – o neapărată implicare mai mare a tinerilor în viața comunității, preoți onești, care să propovăduiască sufletelor, nu zidurilor, texte scripturistice și liturgice la îndemâna credincioșilor, o mai mare unitate și cordialitate în parohii, școală de duminica, agape după Sfânta Liturghie, activități, pelerinaje și excursii – acestea sunt doar unele dintre dorințele lor pentru o Biserică vie. Nu pot să uit nici scena din Piața Mare – în pauza pe care am făcut-o de la redactarea documentelor – unde lanterna telefonului părintelui Necula a făcut toată piața să fie luminată pe muzica imnului ITO, unde dialogulurile calde între părinte și Andra sau cei de la Compact B au ridicat inimile celor prezenți, unde fotografiile făcute de artiști cu tineri și copii care străluceau de bucurie în spatele scenei au adus un plus de împlinire evenimentului.
Alte imagini care ies din bagajul de amintiri de la ITO Sibiu sunt acelea ale zilei de vineri, când dezbaterile au constituit prima parte a zilei, iar conferința lui Emil Hurezeanu și a părintelui Constantin Necula, urmată de marșul Întâlnirii, au dus oamenii din nou în Piața Mare pentru spectacolul folcloric oferit de Junii Sibiului, care a încheiat a doua zi de ITO. Eu și soția mea am fost facilitatori la o clasă în limba engleză, tineri veniți din Anglia, Bulgaria, Burundi, Cipru, Cehia, Franța, Grecia, Malawi, Palestina, Rwanda, Uganda și Tanzania. A fost o experiență minunată; de la jocurile de cunoaștere de la început, până la dezbaterile făcute în echipe, în prezența celor de la Trinitas, care au filmat și chiar au transmis live din sală. Concluziile s-au tras tot sub formă de joc, la fel și impresiile despre întâlnire, apoi a urmat prânzul împreună. Rugăciunea spusă în limba maternă de un tânăr din Rwanda și așezarea la aceeași masă și pentru hrană au încununat întreaga experiență. Mergând mai departe, imnul național intonat de mii de glasuri în Sala „Transilvania”, înaintea conferinței, aplauzele pentru cei doi speakeri, dar și cântecele din timpul marșului, la care au participat peste șapte mii de oameni, rugăciunea de la catedrală, plus toate cele ce au urmat în Piața Mare – joc și cânt, arată energia vie a acestui mare Trup care este Biserica Lui Hristos.
Între Liturghiile celor patru zile, Hakuna Matata – Romania al ortodocșilor de pe continentul african și Împreună vom fi Una al tuturor celor prezenți, nu mai pot spune decât că Întâlnirea a fost un succes, că munca și tot efortul depus de organizatori și voluntari au meritat pe deplin, că bucuria și relațiile între oameni create la ITO Sibiu nu ni le poate lua nimeni, niciodată. Se poate vorbi mult, s-a și vorbit, au fost zeci de ore de transmisii în direct, sub diverse forme, ale celor de la trustul de presă „Basilica” al Patriarhiei Române, se poate critica, se pot vâna inadvertențele, cu siguranță se găsesc și nemulțumiți, chiar și unii cărora nu le plac deloc astfel de evenimente. Cu toate acestea, organizarea unui asemenea maraton și, mai ales, participarea impresionantă ne arată că Biserica Ortodoxă este parte din viața românilor, este implicată și preocupată de toate segmentele de vârstă ale populației. Mai mult, Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși de la Sibiu, a cincea ediție a evenimentului, aduce din nou în prim-plan o generație de tineri care doresc să se implice, unii sunt deja parte integrantă a comunităților bisericești din care provin, alții se pregătesc să vină – cu forțe proaspete – în ajutorul și în interiorul acestora. Este categoric nevoie ca și noi să le ieșim în întâmpinare, să renunțăm la comoditatea celui care așteaptă, să (și nu folosesc aceasta deloc în sens peiorativ) îi folosim. Este momentul acela pe care l-au subliniat foarte clar ei în aceste zile, momentul transformării, al resuscitării, al energizării și înnoirii, fără nici o abatere de la Scriptură și Tradiție.
pr. dr. Daniel PUIA-DUMITRESCU
