Preşedintele Klaus Iohannis a participat, ieri, la slujba de comemorare a celor 70.000 de saşi şi şvabi care au fost deportaţi în urmă cu 70 de ani din România în lagăre de muncă forţată din Uniunea Sovietică, printre aceştia numărându-se şi bunicii săi.
„Cu 70 de ani în urmă, în ianuarie 1945, 70.000 de saşi şi şvabi din România au fost deportaţi şi autorităţile bolşevice în lagăre de muncă forţată din Uniunea Sovietică. Femei, bărbaţi şi copii. Germania fusese înfrântă şi orice vorbitor de limba germană trebuia pedepsit, indiferent dacă participase sau nu la război. Printre cei 70.000 de deportaţi s-au aflat şi bunicii mei. Erau tineri. După câţiva ani, s-au întors acasă îmbătrâniţi de suferinţă. Nu au povestit niciodată ce au trăit în lagăr. Erau dincolo de cuvinte“, a consemnat Iohannis pe pagina sa de Facebook.
Potrivit Agerpres, vizibil emoţionat în timpul slujbei, preşedintele a luat parte la ceremonia de la Catedrala Luterană din Sibiu alături de câţiva supravieţuitori ai deportării, dar şi de preşedintele 
Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), Paul Porr, şi de primarul interimar al Sibiului, Astrid Fodor (FDGR). Fără a face nicio declaraţie, preşedintele a plecat imediat după terminarea predicii episcopului Bisericii Evanghelice din România de Confesiune Augustană, Reinhardt Guib, cel care a transmis şi un mesaj de solidaritate din partea Bisericii Evanghelice din România cu familiile victimelor tragediei de la Paris.
Tot ieri, Iohannis a luat parte la Marşul Solidarităţii de la Paris, organizat după atacurile armate ce au avut loc în aceste zile în Franţa. „În aceste zile, noi comemorăm cea mai mare tragedie din epoca nouă a poporului săsesc. Mulţi au trăit după întoarcere mare necaz. Îi mulţumim lui Dumnezeu că poporul nostru a putut să dăinuiască şi a putut da anul trecut şi un preşedinte. Am fost onoraţi că preşedintele Klaus Iohannis a fost între noi, semn că se solidarizează cu acea tragedie, aşa cum şi astăzi ne solidarizăm şi noi cu el, cu tragedia din Paris“, a declarat, după slujbă, episcopul Guib, citat de Agerpres. El şi-a exprimat speranţa că va exista „o comuniune între oameni şi religii ca să nu se mai repete asemenea tragedii, ca cea de la Paris“.
Preşedintele FDGR, Paul Porr, a apreciat că deportarea a fost unul din cele mai întunecate capitole ale populaţiei germane din România, cel puţin din istoria contemporană. „În total, 112.000 de oameni au fost deportaţi din unele ţări est-europene, din care aproape 70.000 din România, din care jumătate saşi, jumătate şvabi. Toată populaţia aptă de muncă a fost deportată. Cei mai mulţi au lucrat în mine de cărbuni, aproximativ 15% au murit acolo de foame, de frig, din cauza accidentelor de muncă. Cei mai mulţi au stat cinci ani. Unii care s-au îmbolnăvit, au rămas cu handicap, au fost trimişi acasă. După cinci ani, cei care au supravieţuit, unii au fost trimişi fie acasă, fie în Germania, alţii, aici. Aşa a început divizarea populaţiei germane de aici“, a evocat Porr.
