O recentă expoziție de artă vernisată la Sibiu vineri, 26 aprilie 2024, în cadrul Festivalului „Flowers-At The Lake” mi-a oferit prilejul să cunosc o tânără ale cărei lucrări expuse în spațiul neconvențional al „Halei Atelier X” radiau liniște, puritate și lumină, contrastând puternic cu pereții nefinisați ai halei expoziționale.
Cel puțin două au fost motivele care m-au determinat să scriu aceste câteva rânduri, amintind de expoziția de artă vernisată în preajma Duminicii Floriilor!
Foto: Ion Talpoș
Pe de-o parte, evenimentul artistic a fost curatoriat de două doamne ale căror nume au notorietate în rândul artiștilor plastici: dr. Iulia Mesea, istoric și critic de artă și dr. Olimpia Coman Sipeanu, artist plastic și restaurator. Prin cuvântul dumnealor, am realizat că Valentina Cristea se numără printre oamenii, puțini la număr, despre care „… și când știi că nu știi nimic, știi că știi totul!” (Olimpia Coman Sipeanu)
Pe de altă parte, m-a încântat modul în care ne-a fost „netezită” calea către sala exponatelor Valentinei Cristea, prin asocierea inspirată a lucrărilor sale cu lucrările unei alte tinere artiste din Sibiu: Oana Alexandra Sedonja. După cum afirmau la vernisaj Iulia Mesea și Olimpia Coman Sipeanu, tinerele artiste „au însuflețit un loc rece” prin culorile lucrărilor expuse, încărcate de „forță și energie, sensibilitate și rafinament, emoție și vibrație, lumină și bucurie, întuneric și tristețe!”
Cine este Valentina Cristea? I-am creionat profilul uman și artistic din prezentarea făcută de doamna Olimpia Coman Sipeanu, care afirma: „Din cele câteva cuvinte schimbate într-o recentă discuție telefonică purtată cu Valentina Cristea, au curs spre mine râuri de viață! Râuri din sufletul ei de copil de la țară care și-a dorit foarte mult și de foarte devreme să devină artist, dar care, din păcate, n-a avut sprijinul și înțelegerea familiei sale.
Apoi, ceva din sufletul ei de adolescentă și tânără ambițioasă a determinat-o să pornească pe cont propriu spre capitală, asumându-și drumul greu al admiterii la facultatea de artă de stat, muncind pentru a se întreține și a se pregăti în același timp. Și totul, de una singură, pe propriile ei puteri. Au fost ani grei, ani de muncă, de încercări, de visuri, de eșecuri, de întâlniri cu oameni care i-au marcat devenirea – de foarte multe ori prin răutate, alteori prin bunătate și ajutor dezinteresat. Acestora din urmă, și mai ales soțului său, Valentina le datorează reușitele sale. Dar, cel mai mult, își datorează reușita sieși, pentru că mereu s-a luptat să înmulțească talanții primiți. Așa a găsit puterea să reușească la Universitatea Națională de Artă din București – secția ceramică, să urmeze apoi masterul în cadrul aceleiași instituții, și apoi să lucreze în cele mai diverse domenii artistice: design, vitraliu, proiecte, activitate de formare a multor artiști, predare de diverse tehnici artistice în cadrul atelierelor pe care le organizează, etc. Valentina a transformat o fostă fabrică de bunuri materiale într-o fabrică de bunuri spirituale – o fabrică de artă, o fabrică de frumos.
Deși pregătirea sa artistică s-a axat în special pe tridimensional, (modelaj, sculptură și ceramică monumentală), iată că în ultima vreme Valentina a găsit în pictură calea și bucuria de a comunica, de a se deschide spre oameni. Așa am cunoscut-o eu, ca pictoriță.
Prima lucrare, un înger arhetipal pe care i l-am văzut într-o expoziție colectivă a filialei UAP Sibiu mi-a atras atenția, determinându-mă să o privesc cu luare aminte. Nu mi-am explicat atunci de ce, dar, în timp, am înțeles că pe lângă lucrările Valentinei nu poți trece indiferent. Fie îți plac, fie nu! Dar le reții, te urmăresc și după ce ai trecut mai departe.
Așa i-am remarcat și reținut și ceilalți îngeri. Mulți artiști pictează îngeri și fiecare și-i imaginează altfel, precum îi simte, precum îi este felul, pentru că așa și sunt, de altfel, îngerii noștri – după chipul și asemănarea noastră. Valentina este un om puternic, dacă ne gândim la ce și la câte face, la câtă voință și entuziasm pune în toate. Însă, dacă o cunoști și o privești cu luare aminte, vezi sufletul ei de om sensibil, de om care clădește în culoare sau în volum, de om care citește, de om care scrie, de om care visează. Tot așa sunt și îngerii ei. Viguroși, hotărâți, cu aripi puternice, purtându-și stiharele grele de culoare și forme peste făptura delicată, cu adevărat angelică.”
Mă pregăteam să stau de vorbă, după vernisaj, cu Valentina Cristea. Mi-am mai verificat încă o dată reportofonul, mi-am deschis apoi aparatul de fotografiat. Surpriză, însă! Anticipându-mi gândul, doamna Olimpia Coman Sipeanu a continuat:
„Pentru că tot ne aflăm într-un spațiu neconvențional, la o expoziție neconvențională, voi propune un interviu neconvențional! Valentina nu va răspunde la întrebările mele, ci eu voi pune întrebări la răspunsurile ei. Va fi un interviu invers, în care răspunsurile precedă întrebările sau, întrebările urmează răspunsurilor. Pentru că scurta ei autocaracterizare m-a inspirat.”
Am deschis ochii largi de uimire, și am așteptat întrebările…
Olimpia Coman Sipeanu: Ce înseamnă arta (pictura) pentru tine, ce îți oferă ea ?
Valentina Cristea: Îmi place să cred că, în artă, mă regăsesc și în același timp mă caut. Eu fac o pauză lungă în care mă pierd și iar mă caut, și mă reinventez într-un înger de apă, unul de pământ sau într-o altă cădere…
O.C.S. Da, Valentina se caută, se regăsește în ceea ce creează, apoi merge mai departe. Cu fiecare cădere, Valentina e mai puternică, mai sigură, mai întărită. Ce înseamnă culoarea pentru tine?
V.C. Pictez în culori simple, vesele sau amestecate, încețoșate cu frecat de pensulă uscată, îmbibată în negru de mort, în ocru galben, foiță de aur și roșu de fier, până când cobaltul și turcoazul îmi sar în față ca niște animale sălbatice și îmi spun: Oprește-te!
O.C.S. Culoarea ta este încărcată cu forță și energie, sensibilitate și rafinament. Cu emoție și vibrație, cu lumină și bucurie! Cu întuneric și tristețe! Am spus tristețe pentru că îngerii pe care-i pictezi lasă să se întrevadă o ușoară tristețe. „Sfinții vechi și triști tac!”
V.C. Tristețea îngerilor noștri este tristețea noastră că suntem condamnați să trăim și să simțim ceea ce, de multe ori, ne doare…
O.C.S. Consideri că te reprezintă arta ta?
V.C. Cred cu tărie că fiecare milimetru din arta mea conține o bucățică din mine.
O.C.S. Ce înseamnă pentru tine profesia și preocupările dedicate celorlalți? Te întreb pentru că se spune că cel mai prețios dar pe care îl putem oferi cuiva este timpul dăruit, adică ceva din noi pe care nu îl mai primim înapoi. Clipe, minute, ore, zile – sunt timp, dar mai ales suflet. Atelierele și cursurile tale sunt timp pentru sufletul oamenilor, de la copii până la adulți. Eu cred că bucuria de a face artă – și bucuria de a-i învăța pe alții – sunt adevăratele coordonate ale sufletului tău, Valentina Cristea, axele care te susțin în călătoria ta prin lume și prin viață! Mult succes, Valentina! Fii mereu tu, ca om și ca artist. Mă bucur că ești colega noastră!”
Aș mai adăuga doar că la vernisaj ne-am bucurat, în egală măsură, și de frumusețea și gingășia lucrărilor Oanei Alexandra Sedonja. Mi-a plăcut expoziția de artă vernisată, mi-au plăcut oameni întâlniți acolo. Chiar dacă numărul vizitatorilor prezenți nu a fost unul mare, am convingerea că tinerele artiste expozante au simțit, în noi, susținerea de care s-a bucurat arta lor la vernisaj!
Foto: Ion Talpoș
Autor: Ion Talpoș
