Ministrul delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură, Doina Pană, se declară hotărâtă să oprească furtul de lemn și explică, într-un interviu acordat AGERPRES, ce înseamnă, de fapt, ‘Radarul pădurilor’.
Ministrul vorbește, de asemenea, despre momentul zero de la care trebuie să înceteze defrișările ilegale din pădurile României și asigură că aprovizionarea populației cu lemn de foc nu va fi afectată de noile metode de control al drumului lemnului.
AGERPRES: Cât de hotărâtă sunteți să apărați pădurea?
Doina Pană: Din prima zi de când am preluat acest portofoliu am avut o discuție cu primul ministru, cum de fapt am avut cu toți miniștrii, iar din această discuție a rezultat că sunt probleme și la ape și la piscicultură, dar cele mai mari probleme sunt în păduri și că mă roagă să mă aplec în mod deosebit asupra acestui sector și să găsesc în mod deosebit soluții să se termine odată cu toate defrișările ilegale care s-au înregistrat de 20 și ceva de ani în România. Nu știu dacă numele meu va fi menționat, și aceasta este mai puțin important. Despre măsurile cu care am ieșit pot spune că înseamnă un moment zero de la care să se înceteze cu defrișările. Chiar dacă sună pompos, pot spune că sunt parte din primul Guvern care nu doar constată ci și ia măsurile concrete ca să se termine cu defrișările ilegale. Cred că acesta este cel mai important lucru și de aici rezultă cât sunt de hotărâtă.
AGERPRES: Explicați, vă rog, câteva dintre măsurile de punere în aplicare a acestei decizii de apărare a pădurii.
Doina Pană: Cea mai importantă măsură este o Hotărâre de guvern care a apărut în iunie, respectiv Hotărârea 470/2014, supranumită „Radarul Pădurilor”, care înseamnă că tot drumul lemnului, până la destinatarul final, ori că iese din țară ca materie primă, ori că iese ca produs finit, este urmărit în timp real. Am mers pe două idei. Cum aș putea stopa defrișările? Doar prin legislație nu s-a întâmplat acest lucru. Să cresc numărul celor care păzesc? Din punctul meu de vedere acest lucru înseamnă un impact bugetar mai mare, angajând mai mulți oameni și, de fapt, mai multe persoane care se fac că nu văd ce se întâmplă. Să explic la ce mă refer. Prin acest sistem nu va putea să iasă din pădure niciun camion sau camioane întregi cu lemn, pe care să nu le vadă nici reprezentantul silvic și nici polițistul. Deci îmi trebuia ceva care să însemne așa, să nu mai taie lemn, pentru că nu are ce face cu el, adică să poată intra cu un lemn tăiat ilegal, nici în depozit, nici la CFR, nici în vămi, și în același timp îmi trebuia ceva care să nu mai țină de factorul uman. Am mers pe ideea din circulație, în care nu mai poți negocia viteza cu care ai circulat cu agentul de circulație, de când există radarul. Îmi trebuia un sistem tehnic care să-i oblige pe cei care trebuie să verifice pădurea să vadă realitatea, din acest motiv l-am numit „Radarul Pădurii”.
AGERPRES: Cum funcționează acest sistem și cât de eficient este?
Doina Pană: Din 2008 există un sistem informatic care funcționează și care urmărește drumul lemnului, din pădure și până la destinatarul final, dar nu în timp real. Adică, până în data de 5 a lunii următoare se făceau niște comunicări în acest sistem informatic. Dar se făceau numai comunicările privind lemnul care circula legal. Am constatat în același timp că, de fapt, furtul mare se făcea cu acte. Adică, fiind folosit același aviz de însoțire, se făceau mai multe drumuri, pentru că nu completau acele avize, pentru că nu îi oprea nimeni să verifice acele avize și atunci am mers pe ideea să pot dezvolta acest sistem informatic astfel încât în timp real să-mi urmărească camionul, de când pleacă din pădure și până la destinația finală. Aceasta înseamnă că aș stopa tăierile ilegale.
Am chemat firma de software, cea care a creat sistemul în 2008, și am constatat că pentru o sumă relativ mică, softul poate fi extins și se poate întâmpla acest lucru. Pentru aceasta aveam nevoie de două lucruri: aveam nevoie ca toate ocoalele silvice private și de stat și toți agenții economici implicați în exploatarea lemnului să-și achiziționeze smartphone-uri pe care noi să le instalăm gratuit sistemul informatic. În concluzie, înainte de a pleca camionul din pădure, în aceste aparate smartphone trebuie să introducă datele din avizul de însoțire a transportului. El trimite datele către baza de date națională, care colectează datele privind cum se taie lemnul, cine este beneficiarul contractului, ce volum de masă lemnoasă, ce specie, absolut tot. Sistemul recunoaște că acela care solicită să plece cu camionul este cel care trebuie și generează un cod unic, iar pentru că este vorba de un sistem informatic, aceasta se întâmplă aproape instant. Acest cod unic trebuie trecut pe avizul de însoțire a mărfii.
Ulterior am introdus încrucișarea. Adică să nu poată intra în depozit lemnul până când și cei din depozit accesează sistemul informatic și verifică faptul că acel cod unic este cel real. Ei nu pot spune că au făcut-o, dar în fapt nu au făcut-o, pentru că sistemul lasă urme, despre cine a intrat și cine a interogat sistemul. Și la fel în lanțul de depozite până când lemnul iese din țară sau se obține produsul finit. Nu peste tot în pădure există semnal, dar și acest lucru s-a rezolvat. În momentul în care transportatorul introduce datele și este în zona offline, sistemul generează un cod oarecare, pe care îl trece pe avizul de însoțire, iar telefonul deplasându-se odată cu camionul, când se ajunge într-o zonă cu semnal se generează codul care este trecut pe avizul de însoțire. Este nevoie să existe și obligativitatea ca depozitele să se afle în zonă cu semnal, pentru ca acest cod unic să fie recepționat de depozit până să ajungă transportul acolo, pentru ca depozitul să verifice dacă acel cod este corect.
Deci i-am obligat la două lucruri. Să-și achiziționeze smartphone pe care să-și instaleze software-ul, iar depozitele să fie în zonă cu semnal. O singură excepție există și vreau, prin intermediul dumneavoastră, ca populația să afle acest lucru. Populația nu este afectată. Tot ce înseamnă lemn de foc, tot ce înseamnă trei metri cubi, poate fi transportat cu un atelaj, nu trebuie să intre în sistem, ci transportul se face doar pe baza unui aviz pe care îl eliberează reprezentantul silvic și acest reprezentant silvic, în termen de șapte zile, trebuie să introducă în sistem datele, pentru că și acest lemn va fi monitorizat. Deci populația de rând, pentru aprovizionarea cu lemn de foc, nu are nicio problemă.
AGERPRES: „Radarul Pădurii” va face parte din noul Cod Silvic?
Doina Pană: Pentru „Radarul Pădurii” am dat Hotărârea de Guvern din iunie, pentru că ne-am gândit la toate situațiile. Puteam avea surprize să nu fie ceva în regulă, să nu funcționeze software-ul, poate nu ne-am gândit la toate situațiile care sunt în teren. Am dat 120 de zile de pilotare. Am început cu trei județe, la care am mai adăugat după o lună trei județe și alte trei și pentru că am ajuns la concluzia că la fiecare județ nou adăugat dura câteva zile până când se acomodau. Am făcut instruiri arborescente, iar apoi am scos un alt ordin de ministru prin care sistemul să se piloteze în toată țara, încât în 8 octombrie când se împlineau cele 120 de zile și intra în vigoare sistemul la nivel național să nu existe nimeni care să nu fi folosit acest sistem informatic.
AGERPRES: Care sunt cele mai mari probleme generate de modificările la Codul Silvic?
Doina Pană: Înainte de a intra pe probleme, vreau să fac mai întâi o precizare. Cu această Hotărâre de Guvern stopez furtul, iar Codul Silvic înseamnă ceva ca o biblie pentru domeniul respectiv. Înseamnă cum să exploatezi durabil pădurea, înseamnă norme, înseamnă principii și înseamnă niște măsuri stimulative. Doar prin legislație nu poate stopa furtul. S-a dovedit. Sunt 20 de ani, am avut o legislație defectuoasă. Prin această Hotărâre de Guvern, de fapt, stopez furtul.
Codul Silvic îl consider un al doilea pilon important pentru însănătoșirea a tot ce înseamnă exploatarea pădurilor din România. Acest Cod Silvic este plecat demult de la Guvern. Codul era deja în Parlament în momentul în care am preluat acest portofoliu, deși inițial s-a hotărât să ni-l asumăm, la momentul când eram ministru pentru dialog social, pentru că la toate dezbaterile se venea cu diverse propuneri, de care, nu mă întrebați din ce motive nu s-a ținut cont.
Premierul a hotărât că trebuie să meargă în Parlament la dezbateri cât mai largi pentru ca, să-l citez, să nu fie un Cod Silvic al majorității de la guvernare, să fie un cod silvic al românilor, pentru că pădurea este de interes național. Pădurea nu este o proprietate ca oricare alta, dar nu ai voie să o exploatezi decât după niște norme silvice. Aceasta pentru că pădurea dă și oxigenul, fixează și solul, încât să nu avem inundații. Deci pădurea este de interes național și atunci Codul Silvic a fost trimis în Parlament, în toate etapele, în care am implicat toți factorii interesați.
Când am văzut că proprietarii de păduri sunt nemulțumiți, că administratorii de păduri sunt nemulțumiți, că ONG-urile sunt nemulțumite, că firmele care exploatează sunt nemulțumite, am zis că ceva nu e în regulă… I-am adunat pe toți două zile la Brașov, au plecat de la poziții care nu convergeau, dar la final, după două zile, am ieșit ca frații, în sensul că au convenit niște amendamente la Codul Silvic care într-adevăr să fie benefice. Eu nu vreau să spun că este forma ideală, pentru că întotdeauna o lege este perfectibilă, dar din moment ce este forma agreată de absolut toți factorii interesați și când spun asta mă refer la ONG-uri, care chiar nu au niciun interes și vor ca pădurea să fie ceea ce trebuie să fie. La aceste dezbateri au fost prezenți și reprezentanți ai adminstratorilor, ai Romsilva. Amendamentele au fost preluate de deputații din Comisia de Agricultură a Camerei Deputaților, care este Cameră decizională.
În iunie a fost la vot, dar s-a nimerit să fie și o zi fatidică, în sensul că în aceea zi era ședință comună de Guvern cu Statul Israel, și toți miniștrii din Guvern care erau și deputați n-au putut veni la vot. În aceeași zi era Comisia pentru SRI, unde participau deputați care n-au venit la vot în Plen și este o lege organică, deci nu pot spune că n-a trecut, ci i-au lipsit cinci voturi, în condițiile în care PDL și PNL au lipsit de la vot.
În aceste condiții n-am mai mers pe ideea să-l trimitem încă o dată prin Guvern, pentru că drumul ar fi fost prea lung să mai întârziem, pentru că de patru ani se tot discută de un nou Cod Silvic. Grupul parlamentar PSD a preluat forma finală a Codului, care n-a întrunit cele cinci voturi și am depus-o ca inițiativă parlamentară a grupului, pentru că documentul primise votul a 127 de parlamentari. A trecut prin Guvern, a trecut de Senat, a ajuns din nou în Camera Deputaților, a trecut din nou prin comisii, din nou au venit toți factorii interesați și urma să fie supus aprobării în Plen. Pentru că s-a venit pe ultima sută de metri cu niște amendamente, acestea n-au fost introduse, pentru că este perioadă electorală și Parlamentul funcționează pe avarie, în sensul că majoritatea parlamentarilor sunt implicați în teritoriu, în campanie electorală, și practic s-a amânat până se vor întoarce din nou la lucru.
Doina Pană, ministrul delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură
AGERPRES: Un traseu sinuos, care a făcut probabil ca noul Cod Silvic să nu poată fi adoptat până după alegeri.
Doina Pană: Vreau să demontez niște fumigene care au fost aruncate în spațiul public despre Codul Silvic și care conțin informații incorecte. În forma inițială, noi trebuia să împădurim două milioane de hectare până în 2035. Au fost discuții la Comisia de Agricultură, care au plecat de la niște date concrete. Ca să poți împăduri îți trebuie două lucruri: banii alocați și acceptul proprietarilor, ca pe terenul lor să se facă împăduri, pentru că statul nu dispune de cele două milioane de hectare.
În afară de plantarea perdelelor forestiere unde, chiar dacă nu este de acord proprietarul, legislația îți dă voie să expropriezi, la plantarea terenurilor degradabile nu este valabil acest lucru. Și atunci foarte multă lume nu vrea să te lase să împădurești, pentru că subvenția pe care o primește de la Comisia Europeană pentru pășune înseamnă în jur de 300 de euro pe hectar, iar pentru pădure înseamnă zero, pentru că pădurea se consideră că vine ea cu ceva productiv, în momentul în care valorifici lemnul. Dar lemnul îl valorifici după zeci de ani și atunci marea majoritate nu a fost de acord. S-a făcut un calcul și s-a văzut că din 2008 până acum, calcul făcut de Curtea de Conturi, s-au împădurit 34.400 de hectare, deci până la cele două milioane până în 2035 este un pas uriaș și relativ imposibil.
După ce am discutat cu toți experții, inclusiv cu Academia Română, s-a ajuns la concluzia că din ce teren are statul și din ce am mai putea să convingem ca proprietari, ar fi mai viabil ca până în 2030 să împădurească un milion de hectare, în sensul că dacă tot rescriem Codul Silvic acum, să nu venim cu chestii care nu se pot realiza. Asta a generat un curent ca și cum noi încurajăm defrișările, că nu vrem să plantăm, și în consecință au rămas două milioane de hectare, ceea ce nu este posibil, dar pentru că toate vocile din opoziție asta au spus, nu am vrut să fie un motiv ca parlamentarii să nu voteze. Astfel am lăsat cele două milioane, deci este o fumigenă pe care vreau să o demontez.
AGERPRES: Care sunt principalele prevederi benefice ale noului Cod Silvic?
Doina Pană: Există circa 60.000 de hectare reprezentând plantațiile în zonele cu lucrări hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare, iar pe noul proiect noi am creat cadrul legal ca să fie introduse în fondul forestier național. Apoi este vorba despre proprietarii de pădure care au sub 10 hectare, iar aici s-au lansat la fel niște fumigene și vreau să le demontez. Conform actualului Cod Silvic, indiferent cât de mică este suprafața de pădure pe care o ai, tu trebuie să faci amenajament silvic.
Dar ca să faci amenajament silvic, trebuie să cumulezi 100 de hectare, deci proprietarii de un hectar, de două, de 50 de ari, ar fi trebuit să se asocieze, să cumuleze cele 100 de hectare și să facă un amenajament silvic. Asta nu s-a prea întâmplat, foarte puțini au făcut acest lucru și, în consecință, din 2008 încoace, avem aproape 500.000 de hectare de pădure care nu au amenajament, unde nu au voie să exploateze, dar oamenii spun că este pădurea lor și pur și simplu își fură propriul lemn.
M-am interesat și am aflat că nici în Uniunea Europeană, pentru suprafețele mai mici de 10 hectare nu trebuie amenajament silvic. Acolo se aplică niște ghiduri de bune practici. La situația actuală de la noi din țară, ghidurile de bune practici nu sunt suficiente ca restricție și atunci am venit și am propus un alineat nou în proiectul de Cod Silvic, care spune că nu ești obligat să-ți faci un amenajament sub 10 hectare, dar dacă îți faci un contract de administrare cu un ocol silvic, fie că este de stat, fie că este privat, pe minim 10 ani, să ai dreptul la cel mult trei metri cubi/an pe hectar să exploatezi.
Vine reprezentantul ocolului, care este îndrituit să o facă, îți marchează ce arbori ai voie să tai, încât să nu depășești cei trei metri cubi, și astfel tai lemnul legal, adică îți dau dreptul tău de proprietar de a folosi pădurea care este a ta. Bineînțeles că aici fumigena a fost că încurajăm defrișările, că astfel se defrișează 10 hectare, lucruri total neadevărate. Tot în noul Cod Silvic creăm cadrul legislativ să se constituie catalogul național al pădurilor virgine și cvasivirgine, ca ulterior să le putem introduce în patrimoniul mondial UNESCO. Aceasta nu este în actualul Cod.
AGERPRES: Cred că de păduri nu ar trebui să se beneficieze doar economic. Există o prevedere în acest sens?
Doina Pană: Altă propunere nouă se referă la faptul că există păduri ale administrațiilor publice locale apropiate de un anumit oraș, de care o comunitate ar putea beneficia, nu numai economic. Nu trebuie să vedem în pădure numai aspectul economic. Trebuie să vedem și aspectul recreativ, în pădurea respectivă să se poată desfășura activități care să facă copiii să iubească pădurea, cum se întâmplă în toată lumea, și atunci am introdus prin acest proiect de cod o prevedere despre pădurile parcuri și pădurile instructiv educative.
Deci, o administrație locală poate să declare pădure parc o anumită suprafață, fără defrișare, dar să poată construi alei ecologice pentru piste de biciclete, cu bănci la fel ecologice, cu iluminat, cu chioșcuri de informare, încât orășenii care locuiesc aproape de pădurea respectivă să se poată recrea. Dacă vor să amenajeze locuri instructiv-educative pentru copii, cu defrișare, o pot face, dar să nu dea de trei ori suprafața și de cinci ori valoarea, ci să fie unu la unu, pentru că este vorba de aspectul social. Acesta este iar un progres, un pas în față, care în toată lumea civilizată se întâmplă. Am propus, de asemenea, ceva ce este foarte așteptat.
AGERPRES: Ce există specific în noul Cod Silvic privind agenții economici care exploatează lemnul pentru prelucrare ?
Doina Pană: Există o prevedere extrem de importantă și foarte așteptată. Aceasta vine cu niște măsuri antimonopol. Există un număr de firme în România care se laudă că au creat 12.000 locuri de muncă. Discutând cu agenții economici din domeniu, de fapt asta a apărut în detrimentul altor 50.000 de locuri de muncă care au dispărut. Și atunci, cum era și firesc, trebuia să se vină cu o măsură antimonopol și s-a introdus un articol care spune așa: orice firmă sau grup de firme să nu poată beneficia de mai mult de 30% din volumul de masă lemnoasă scos pe piață, pe specie și sortimente. Deci pentru un echilibru pe piața lemnului.
AGERPRES: Dar despre exporturile de buștean?
Doina Pană: Toată lumea spune că se exportă prea mult buștean, că interesul nostru este să creștem valoarea lemnului aici în România. Aici există un alt pilon care vine și limitează exportul de buștean și prevede ca nicio firmă să nu poată să achiziționeze lemn până când nu demonstrează că cel puțin 40% din volumul de lemn achiziționat îl prelucrează superior aici în România. Deci crești și valoarea lemnului care iese în afară și creăm și locuri de muncă, acest lemn fiind prelucrat superior aici.
S-a introdus un articol care spune ca orice firmă poate participa la licitație în momentul în care firma este atestată. Eu nu am nimic împotrivă. Dacă, de exemplu, este o firmă care vine să liciteze 300 de metri cubi de lemn, trebuie să demonstreze că are utilajele și forța de muncă încadrată așa cum spune Codul, cu inginer silvic și cu tot ce trebuie în exploatarea respectivei suprafețe. Există un număr de firme care nu aveau nici utilajele, care nu aveau nici forța de muncă, nu aveau costuri în consecință, pentru că și achiziționarea de utilaje costă și salariile pe care trebuie să le dai la oameni costă și atunci veneau la un preț mare încât nu se încadrau, după care dădeau ca exploatarea s-o facă alte firme.
AGERPRES: Ce pot aștepta producătorii din industria lemnului de la noul Cod?
Doina Pană: O măsură de echitate pe piață. S-a introdus dreptul de preempțiune pentru producătorii de mobilă, deci iarăși un lucru foarte așteptat și foarte bun. Încurajează industria locală. Tot ca să creștem valoarea adăugată a lemnului, pentru că la ora actuală producătorii de mobilă fac foarte mult export prin mobila pe care o produc, nu numai la noi în România.
AGERPRES: Dar populația din mediul rural, care depinde de lemnul din pădure, cum este protejată?
Doina Pană: S-a introdus obligativitatea să se asigure cu prioritate lemnul de foc pentru populație. Aici nu mă refer la proprietarii privați de pădure, ci mă refer la administratorul pădurilor de stat adică la ROMSILVA care administrează pădurile statului și înainte de a valorifica lemnul, prima etapă să fie asigurarea lemnului de foc pentru populație.
