Plasamentul copiilor care nu au împlinit vârsta de 7 ani ar putea fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, nu în serviciu de tip rezidenţial, potrivit unui proiect de lege, care atrage atenţia că instituţionalizarea afectează dezvoltarea copiilor.
„Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis”, potrivit unui proiect de lege depus la Senat, care modifică alin.(1) şi (2) ale art.64 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Prin excepţie, se poate stabili plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 7 ani, în situația în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijri în servicii de tip rezidenţial specializate, potrivit sursei citate.
„Instituţionalizarea copiilor a fost dovedită ca nocivă de către multiple studii ştiinţifice de specialitate, încă de acum 50 de ani. (…) Copiii crescuţi în centre de plasament au rezultate mai proaste din punct de vedere psiho-social şi cognitiv, cu efecte mai prounţate asupra primei categorii. Impactul asupra IQ-ului este de asemenea semnificativ. (…) Lipsa personalului calificat, condiţii deficitare şi aglomerarea contribuie la o dezvoltare emotţională semnitficativ încetinită a copiilor crescuţi în centre”, susţine iniţiatorul proiecului de lege deputatul USR Oana Bîzgan, în expunerea de motive, informează agenția Mediafax, preluată de Monitorul de Cluj.
Oana Bîzgan afirmă că s-au remarcat efecte puternice cu precădere înainte de vârsta de 3 ani, motiv pentru care Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a mai fost modificată în trecut pentru excluderea copiilor sub vâsta de 36 de luni de la plasare în centrele de tip rezidenţial.
Deputatul USR susţine că „necesitatea protecţiei sociale a copiilor conform legii nu se opreşte la vârsta de 3 ani”, aşa cum legea prevede în prezent.
Proiectul de lege este semnat de parlamentari din toate partidele politice reprezentate în Parlament.
Senatul este prima cameră sesizată.
