Fiind un subiect de actualitate, cel al creșterilor de prețuri la energie, am urmărit o parte din dezbaterile pe acest subiect atât în cadrul emisiunilor tv, cât și în presa scrisă. În unul dintre ziarele naționale mi-a atras atenția titlul articolului, prin care se menționa că România este cel mai independent stat din EU față de importurile energetice. Fără a mă considera vreun expert în acest domeniu, nefiind în atenția mea niciodată, am cutezat să îmi aloc timp să studiez datele statistice publicate de Comisia Europeana, prin EUROSTAT, astfel încât să înțeleg și sa interpretez mai bine fenomenul.
Eurostat este organismul care se ocupă cu statistica Comisiei Europene. Principalele responsabilități sunt cele legate de furnizarea de informații statistice, instituțiilor Uniunii Europene. Obiectivtatea acestor date statistice depinde în mare măsură de datele pe care România le transmite, însă există suficiente mecanisme de verificare și control din partea UE, astfel încât raportările să fie cât mai exacte. Din acest motiv apreciez, indiferent de subiect, să urmăresc aceste date statistice, comparându-le uneori cu cele publicate de Institutul Național de Statistică.
Revenind la subiect, ultimele raportări au fost facute de Eurostat pentru anul 2020, pentru Romania raportându-se o energie brută disponibilă de 375,109.694 gigawatts–ora(GWh). Energia brută disponibilă înseamnă furnizarea totală de energie pentru toate activitățile de pe teritoriul țării. Cand vorbim de energie brută disponibilă, vorbim atât de combustibili fosili, care includ cărbune și produse din cărbune, gaze naturale, țiței / produse petroliere, turbă și produse din turbă, șisturi bituminoase și nisipuri bituminoase, deșeuri municipale/industriale neregenerabile, cât și de energie din surse regenerabile. Ponderea combustibililor fosili în energia brută disponibilă în anul 2020, conform aceleași surse, în Uniunea Europeană(ca medie) s-a situat la 70%. Dependența României de combustibilii fosili, în același an, a fost de 72% din totalul de energie brută disponibilă.
Din acest total de energie brută disponibilă, la nivelul anului 2020 (375,109.694 GWh) România a importat 164,904.270 GWh. Ceea ce înseamnă că România a importat aproximativ 44% din această energie. Exportul de energie al Romaniei a fost de 59.118.551 GWh, la o producție primară de energie de 260.057.553 GWh.
În ceea ce privește consumul final de energie pentru anul 2020, rezultă un consum de 291,635.993 GWh, aceasta fiind energia totală consumată de utilizatorii finali, cum ar fi gospodăriile, industria și agricultura. Este acea energie care ajunge la ușa consumatorului final și o exclude pe cea care este utilizată de sectorul energetic însuși. Din acest cosum final de energie, 93,126.370 KWh sunt utilizați de consumatorul casnic, respectiv 32% din consumul de energie.
Urmărind situația anilor dinainte de 2020, coroborat cu ceea ce (nu)s-a făcut în domeniul energiei în România, în ultima prioadă, respectiv investiții majore, cel mai probabil datele nu diferă semnificativ pentru anul 2021. Însă anul 2022 va aduce cu siguranță modificări substanțiale în consumul de energie, atât în sectorul casnic cât și în cel industrial, cel mai probabil în scădere, urmare a creșterilor de prețuri.
Ceea ce este dureros, din punctul meu de vedere, pe o analiză simplă, este faptul că deși reșuim ( încă) să producem energie aproape cât consumăm (260,057.553KWh produși vs 291,635.993GWh consumați), exceptând din această discuție consumul sectorului energetic însuși, care se adaugă celui de mai sus, nu suntem capabili să stabilim politici publice sectoriale, spre exemplu în domeniul energiei, care să pună la adapost consumatorul final, cel casnic și cel industrial. Astfel, am putea fi protejați de situații neprevăzute, ca cele pe care le trăim astăzi. Un singur lucru ar mai fi de avut în vedere(în acest aticol): statul reușește prin supra impozitarea veniturilor în acest sector, să atragă bani siguri la bugetul de stat. Acea acciza( taxa)percepută de stat pentru anumite bunuri de consum, printre care și electricitatea, pe care o platim cu toții. Plata taxei de către consumatori se face prin factura de energie electrică, în acest caz, odată cu plata contravalorii energiei electrice consumate, iar virarea accizelor la bugetul de stat se face de către furnizorul de energie electrică. Nivelul de colectare al accizelor este foarte mare, spre deosebire de cel al TVA-ului, unde statul român se arată de cele mai multe ori neputincios în a-l colecta. Aceste acczie sunt deloc neglijabile, având o componentă foarte mare în structura prețurilor finale pe care consumatorul le plătește. Ori dincolo de taxele și impozitele pe care le considerăm firești, omul de rând suportă, din nefericire, și aceste accize uriașe, totul dintr-o incompetență a statului să asigure o funcționare corectă a tuturor parților implicate.
Statul are obligația de a-și proteja cetățenii și economia! Cred că o spune chiar constituția României! Atunci, să o facă!
Vă doresc să rezistați vremurilor, deloc ușoare, pe care le trăim! Deopotrivă societății cât și mediului de afaceri, în special cel românesc!
