Deşi există provocări în toate statele membre ale UE, natura şi intensitatea lor variază de la o ţară la alta.
Modul cum răspund instituţiile fiecărui stat diferă de la un stat, la altul. Pragmatismul, rapiditatea cu care înţeleg sau nu cei care conduc aceste state să acţioneze, comportamentul proactiv sau reactiv al acestora, consensul politic ori disputele continue, deşi vorbim de interesul naţional, de bunăstarea societăţii respective, toate acestea vor face întodeauna diferenţa între state. România se confruntă astăzi cu mai multe provocări, pandemia Covid-19 cel mai probabil va fi pusă în plan secundar de către români. Grija zilei de mâine devine mult mai acută decât efectele pandemiei asupra sănătăţii. Oamenii sunt preocupaţi de creşterile uriaşe la tarifele de energie şi gaze, la creşterea preţurilor la carburanţi, la nivelul alarmant de ridicat al inflaţiei, la puterea de cumpărare tot mai redusă, la preţurile crescute, şi care cel mai probabil vor continua să crească, privind produsele din coşul minim de consum.
În anul 2020 a fost publicată legea 174/2020, care modifică şi completează OUG 217/2000 privind aprobarea coşului minim de consum lunar, pentru a asigura un trai decent în România. Articolul 3 al legii mai sus invocate prevede că, coşul minim de consum pentru un trai decent constituie elementul principal de fundamentare a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, şi a politicii salariale.
Doresc în cele ce urmează să conştientizaţi situaţia de facto, raportată de altfel de instituţiile responsabile ale statului, privind nivelul veniturilor multora dintre noi, sau din jurul nostru, pentru a înţelege unde ne aflăm şi cât de precauţi ar trebui să fim în ceea ce priveşte cheltuielile viitoare pe care intenţionăm să le angajăm. Empatizez în aceeaşi măsură cu întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) din România, cu antreprenorii români, cred în nevoia susţinerii acestora, există de altfel o strânsă legatură între bunăstarea IMM-urilor şi cei la care fac referire mai jos. Însă de această dată preocuparea este cetăţeanul, omul vulnerabil conjuncturii actuale, şi sunt tot mai mulţi.
Conform legislaţiei în vigoare, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară, iar pentru salariaţii cărora angajatorul le asigură hrana, cazare sau alte facilităţi, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară prevăzut de lege. Astfel că în România aproape 1 din 3 angajaţi, respectiv peste 1,6 milioane de salariaţi dintr-un total de 5,5 milioane, este remunerat cu salariul minim pe economie. Începând cu 2022, salariul minim brut a devenit 2550 lei, excepţie făcând cel din domeniul construcţiilor care este 3000 lei brut. La un salariu brut de 2550 lei, angajatul primeşte în mână 1524 lei.
În ceea ce priveşte pensionarii, conform Institutului Naţional de Statistică, pentru prima jumătate a anului 2021, nu cred că vor fi schimbări esenţiale pentru întreg anul 2021, numărul mediu de pensionari de asigurări sociale de stat a fost de 4.657.000 persoane, pensia medie de asigurări sociale de stat fiind de 1.601 lei.
Numărul total al beneficiarilor prevederilor OUG nr.6/2009 privind instituirea pensiei sociale minim garantate, în prezent purtând denumirea de indemnizaţie socială, în trimestrul II 2021, a fost de 932.000 persoane. Minimum garantat prin aceasta indemnizaţie socială pentru anul 2021 a fost 1004 lei. Având în vedere că această indemnizaţie se raportează la salariul minim brut, respectiv 45% din salariul minim brut, înseamnă că în anul 2022, cei peste 930.000 pensionari vor primi lunar 1148 lei. Cum vor face faţă cei de mai sus provocărilor actuale, este greu de înţeles, sau mai bine spus greu de imaginat! Raportându-ne la cele de mai sus şi având în vedere impactul major al creşterilor tarifelor la gaze, electricitate şi carburanţi asupra puterii de cumpărare, asupra disponibilităţilor băneşti pentru mulţi dintre cetăţenii ţării noastre, coroborate cu un decalaj destul de mare privind aplicarea legii 174/2020, astfel încât politica salarială naţională să fie actualizată, să poată răspunde nevoilor curente ale multora dintre noi, mă determină să conchid că, cel mai probabil, vom înregistra un nivel tot mai redus al calităţii vieţii în România. Să sperăm că guvernanţii ne vor demonstra contrariul! Să auzim de bine!
