Urmăresc, precum cei mai mulți, presa locală, națională și chiar cea internațională. Sunt interesat, sau cel puțin curios, de anumite subiecte, unele mai tehnice, de specialitate, altele cotidiene, sociale sau politice. Le urmăresc evoluția, încercând să le înțeleg direcția, impactul ori scopul. Cu toții avem un scop în viață, ne căutăm direcția, încercăm să ne asigurăm confortul, fie el spiritual, profesional, financiar, familial, și nu numai. Unii reușesc relativ repede să își asigure confortul, să fie împăcați nu sine, să fie multumiți de ceea ce fac sau au făcut până atunci. Nu trebuie să fii doctor, avocat sau un înstărit om de afaceri pentru a te simți împlinit. Putem cunoaște diferit nivelul de satisfacție sau de împlinire, în funcție de ceea ce ne dorim de la viață sau de cât de intens alegem să o trăim.
Ciprian Faraon
Antreprenorii și managerii de companii private caută construcția, le place initiațiva și independența, preferând uneori riscul. Viața le este dinamică, cu suișuri și coborâșuri. Satisfacția acestora este direct legată de rezultate, de profitabilitate, de rentabilitate, de bani. Însă până la un punct, când profitul nu mai devine motivațional. Unii devin mai preocupați de salariați, încercând să le asigure cele mai bune condiții de muncă, dorind ca aceștia să fie satisfăcuți, în timp ce alții sunt mai preocupați de comunitatea proprie și aleg implicarea, prin inițierea de programe sociale. Însă sunt și oameni de afaceri sau manageri care consideră că au ajuns la maturitatea profesională și un anumit confort financiar și își doresc să-și câștige stima de sine, punându-se la dispoziția comunității prin accesarea unor poziții publice. Desigur, există și categoria oportuniștilor, despre care nu aș vrea să vorbesc prea mult, interesați să facă bani cu orice preț, sfidând legislația, profitând de salariați, ori accesând politicul sau pozițiile publice pentru a-și facilita accesul la banii publici.
Cu ceva timp în urmă, oamenii de afaceri, prezumtivi responsabili, nu îndrăzneau să se implice direct în politică, cel puțin din două motive. Primul era legat de percepția pe care o aveau politicienii despre un om de afaceri de succes, acesta fiind considerat o vacă de muls, o sursă de finanțare. Al doilea se referă la temerea de asociere cu un partid sau altul, cu un om politic sau altul, pentru a nu le afecta afacerile. Astăzi constat mai multă îndrăzneală din partea multor oameni de afaceri de succes sau manageri privați care își anunță candidaturi. Unii au mai făcut politică, alții nu. Cei mai mulți și-au anunțat intenția de a candida din poziția de independent. Pare a fi o „revoltă” a oamenilor de afaceri față de partidele politice, cu predilecție față de cele vechi. O alternativă la organizația politică învechită, la ceva care nu a demonstrat mai nimic în toți acești ani, în afara satisfacerii propriului interes.
Am convingerea – poate pentru că mă regăsesc în această categorie – că țara noastră are uriașă nevoie de oameni întreprinzători, care au dovedit pricepere, care au întreprins activități economice sau sociale, care înțeleg responsabilitatea banului, a salariatului, a investiției, înțeleg nevoia de rentabilitate, de meritocrație. Aceștia pot fi, într-adevăr, oamenii de afaceri. Nu susțin că un bun profesionist, om al sistemului instituțional, nu ar putea accesa o astfel de poziție și nu ar putea crea plus valoare comunității. Însă, fiind la rândul meu antreprenor, aș prefera să risc, măcar de această dată, să merg „pe mâna” antreprenorilor de succes. Expertiza acestora, dorința lor de a-și câștiga stima de sine din partea comunității în care trăiesc și pe care doresc să o reprezinte, de a întoarce comunității propria pricepere, experiență, maturitatea profesională – toate acestea ar trebui să fie de bun augur! Scopul lor ar trebui să fie unul sănătos, unul care aduce plus valoare comunității. Vom trăi și vom vedea!
