Putem ușor observa, citind presa ori urmărind știrile la TV, modul triumfător în care se anunță numărul și valorile amenzilor pe care autoritățile le-au aplicat în ultima vreme companiilor ori persoanelor fizice. Cel mai probabil astfel înțeleg anumite instituții să arate opiniei publice că își fac treaba. Sau poate mass-media consideră că un titlu atractiv este cel în care se menționează valoarea uriașă a unei amenzi sau alteia.
Ciprian Faraon, analist economic
Presupunând că informația pleacă de la respectiva instituție, sub forma unui comunicat de presă, în care sunt evidențiate aceste aspecte, mă întreb oare din ce motiv la peste trei decenii de la revoluție sistemul încă nu a reușit să se schimbe, să se adapteze noilor vremuri. De ce preferăm metode administrative coercitive, punitive, în locul celor de prevenție, educare, instruire? De ce trebuie să remarcăm întotdeauna partea negativă a acțiunii? Bănuiesc că prin astfel de exemple poate fi instaurată temerea; ceea ce în multe privințe se reușește. Însă nu credeți că acea persoană, ori acel antreprenor, poate să fi greșit din lipsă de informare, din lipsă de precauție sau pur și simplu din greșeală, măsura punitivă stabilită de instituția statului generând și dezvoltând mai degrabă frustrări, dificultăți sau abordări opuse celor așteptate de statul român?
Este drept că libertatea de exprimare, democrația, libera inițiativă sunt adeseori înțelese greșit ori aplicate incorect; însă nu m-aș grăbi să învinovățesc oamenii, nu pe ei i-aș penaliza, ci mai degrabă aș încerca schimbarea sistemului. Acel sistem care nu înțelege să schimbe sistemul de valori, să modifice sistemul de educație și, mai ales, structura sa. Educaţia este unul dintre domeniile cele mai importante ale societăţii. Numeroase state au investit în sisteme educaţionale deosebit de eficiente, în timp ce noi am creat impresia că dorim să rămânem captivi vechiului sistem.
De ce nu am avea și noi un sistem educațional bazat pe cooperare și echitate, în detrimentul competiției, care nu sufocă elevii sau studenții și nu îi presează cu ierarhii inutile? Aș încuraja dezvoltarea unui învăţământ de masă şi nu a celui elitist, precum cel românesc, aș susține un sistem care să-i ajute pe elevi să devină utili societăţii, să înțeleagă responsabilitatea propriilor acțiuni, să coopereze în societate, să devină buni specialişti urmându-şi pasiunile şi aptitudinile, să conștientizeze necesitatea respectării legilor statului fără să resimtă caracterul coercitiv al anumitor instituții.
Referindu-mă la educația antreprenorială, consider că, înainte de a deveni antreprenor, înainte de a înființa o firma, ar trebui să devină obligatorie absolvirea unui curs de antreprenoriat. Apreciez că un astfel de curs ar necesita nu atât viitorilor asociați sau acționari, cât mai curând viitorului administrator al societății, cu atât mai mult în situația în care nu ar deține studii de specialitate. Precizez totuși că, în cazul majorității întreprinderilor mici, administratorii au și calitatea de asociați.
Absolvirea acestui curs de antreprenoriat ar contribui la responsabilizarea administratorului, la creșterea nivelului de cunoaștere a fiscalității, la înțelegerea de către acesta a modului de organizare a unei firme, a activității sale operaționale.
Revenind la amenzi și la modul în care înțelegem astăzi, încă, să promovăm acest tip de autoeducare ca efect al măsurilor punitive ale statului, m-aș bucura să constat mai degrabă situații în care instituțiile statului înțeleg să recompenseze bunele practici, să prezinte acțiuni care au menirea de a evidenția situațiile cu impact pozitiv, pentru a induce o stare de normalitate. Avem legea prevenției, o lege care, dacă ar fi aplicată și chiar îmbunătățită, ar aduce în termeni reali plus valoare societății și mediului de afaceri. Oare ce ne lipsește să avem o țară cu adevărat normală?
