Fără un acoperiş decent deasupra capului, fără utilităţi, haine groase sau posibilitatea de a-şi cumpăra medicamente, mii de sibieni nu ştiu dacă vor mai ieşi din iarnă. începând de astăzi, Mesagerul de Sibiu vă prezintă în fiecare săptămână poveştile câtorva dintre ei, în speranţa că milionarii despre care am tot scris le vor întinde o mână de ajutor. Măcar în prag de sărbători.
FOTO: Peste 100 de persoane primesc o masă caldă, în fiecare zi, la cantina de pe Calea Guşteriţei
De mai bine de şapte ani trăieşte pe malul Cibinului, în zona cunoscută sub numele de Zăvoi, într-o baracă de lemn. Fără apă, curent sau alte facilităţi pentru o viaţă decentă. Pe Luiza Gherebeneş am găsit-o luând masa la cantina municipiului Sibiu. Nu îi este ruşine că mănâncă aici. „Mâncarea este foarte bună şi nu mi-e ruşine că vin aici. Nimic e bun? Nu. Eu mă mulţumesc şi cu atât. Cui nu-i place, să nu mai vină.
Dacă ne-ar tăia şi cantina, ar mai rămâne să mâncăm pur şi simplu din gunoaie“, povesteşte femeia. Locuieşte împreună cu fiica sa de 17 ani şi cu fetiţa acesteia, de trei ani. Toate trei se descurcă dintr-un venit lunar de 200 de lei. Ghetoul din Zăvoi găzduieşte, în total, vreo 17 familii care se gospodăresc doar din ajutorul social şi mâncarea primită la cantină. „Cei de la Primărie au fost la noi acasă, au făcut anchetă socială au văzut situaţia în care suntem. Acum, iarna, va fi dezastru, fără curent electric şi mai ales că pentru a ajunge în oraş trebuie să trecem apa pe un stâlp de telegraf care iarna îngheaţă şi e foarte periculos. Acolo au murit doi copii de 6 şi de 3 ani jumătate. Au fost atunci şi cei de la Primărie şi de la presă, însă nu s-a schimbat nimic de 7 ani. E aceeaşi situaţie. Sunt copii care merg la şcoală sau la grădiniţă pe podul ăla şi nimeni nu ia măsuri“, se plânge femeia.
Îşi pierd acoperişul
Nici situaţia celor care locuiesc la căminul de pe strada Abatorului nu este mai fericită. La 23 de ani, Elena Cantaragiu are deja cinci copii, iar al şaselea e pe cale să se nască. „La cămin stăm în chirie, fără curent, fără apă. Înainte plăteam 80 de euro, iar acum, fără utilităţi, plătim numai 50 de euro însă nici pe ăia n-am de unde să-i dau. Ne întreţinem toţi doar din alocaţia copiilor, iar nici eu şi nici soţul nu lucrăm“, povesteşte Elena. Vin zilnic la cantină pentru o masă caldă şi trăiesc cu speranţa să nu fie evacuaţi din cămin, pentru că atunci nu le rămâne altă alternativă decât să trăiască pe străzi. Vecina ei, Elena Bid, are 36 de ani şi doi copii: unul ar trebui să meargă în clasa a II-a, iar celălalt are abia nouă luni. „Şi la noi au fost cei de la Primărie să vadă cum stăm, ştiu situaţia noastră, dar n-am primit nici o promisiune, ci dimpotrivă, acum am auzit că n-ar da afară. Dacă ne dă afară, ajungem în stradă, că nu avem unde merge. O să ajungem să mâncăm din gunoaie“, spune femeia, cu lacrimi în ochi.
Doi copii şi nici un soţ
Irina Alexandra Muntenaş este o tânără de doar 22 de ani, care îşi creşte singură fetiţele de 6, respectiv 4 ani. Locuieşte în Guşteriţa şi se întreţine doar din alocaţia celor două fetiţe. Nu are în grija cui să le lase, pentru a merge la muncă. „Soţ nu am. Fetiţele sunt făcute cu doi bărbaţi diferiţi şi eu am rămas singură cu ele. Venim aici la cantină de patru luni, după ce ies ele de la grădiniţă venim şi mâncăm. Zi de zi. E un ajutor şi am zis să profităm de el“, este de părere tânăra.
Munceşte cu ziua
Nicolae L. a crescut prin centre de plasament, iar după ce a terminat școala profesională s-a angajat în domeniul construcțiilor. Nu prea a avut noroc, spune el, pentru că a primit doar ţepe de la patroni. La 40 de ani, nu lucrează nicăieri şi trăieşte din mila cunoscuţilor. Şi-a pierdut orice speranță că va avea, vreodată, o viață normală. „Am fost angajat la mai multe firme de construcții, dar nu mă plăteau și nici bonuri de masă nu mi-au dat. Mi-au luat cartea de muncă împreună cu buletinul și restul actelor și le-au făcut pierdute”, acuză Nicuşor. Acum, nu mai are încredere să-şi ofere serviciile vreunui patron. Preferă să lucreze cu ziua, pentru cine se nimereşte. „Nu mai am încredere în nimeni! Nici în patroni, nici în statul român”, oftează el. Unui sibian din cartierul Vasile Aaron i s-a f[cut milă de Nicușor și i-a improvizat, în podul casei, un pat și un loc unde să își aşeze lucrurile, primind în schimb o mână de ajutor la treburile gospodărești. „Mătură curtea, face cumpărături și mă ajută la treburile casei”, explică Ioan B. Singura dorință a lui Nicușor este de să primească un ajutor social, cu care speră să se poată întreţine singur, sau măcar să răsplătească recunoștința amicului care i-a oferit un acoperiș deasupra capului.
Viorel GLIGORE | director cantina municipiului Sibiu
„Avem 180 de beneficiari, dar zilnic mănâncă aici cam 100-120 de persoane, iar diferenţa de mâncare o iau acasă. Noi primim un buget alocat de la Consiliul Local, pe care îl împărţim pe luni, şi trebuie să ne încadrăm în acel buget. Ne descurcăm destul de bine, având în vedere că toate mesele au zilnic carne fără grăsime, fără os, şi dăm două feluri de mâncare şi prânzul şi cina la pachet. Nu există masă fără desert. Lumea este mulţumită. Avem 12 persoane care lucrează în această cantină.“
Jumătate de milion pentru un judeţ
Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sibiu are în evidenţă un număr de 2.752 beneficiari de venit minim garantat cu plata în octombrie pentru luna septembrie. Suma cheltuită pentru aceşti beneficiari este de 499.847 de lei.
Implica-te si tu!
Daca aveti cunostinta de persoane sau familii care au nevoie de ajutor, ajutati-ne sa le aducem un zambet de sarbatori! Scrieti-ne la redactia@mesageruldesibiu.ro sau sunati la 0269-43.43.00.
