Muzeul Național Brukenthal în colaborare cu Sineva invită publicul la o expoziție de pictură dedicată artistului George Mazilu. După o perioadă îndelungată, maestrul George Mazilu revine în România cu o expoziție de pictură uluitoare prin forța expresivă, tematică și prin stăpânirea abilităților tehnice.
Foto: Muzeul Național Brukenthal
Georges Mazilu, Un voyage în Muzeul Național Brukenthal, este, poate, cea mai specială expoziție, dacă e vorba despre legătura și inspirația maestrului cu arta veche europeană. Mazilu se întâlnește în Palatul Brukenthal cu lucrările lui Tițian, Memling, Brueghel, Rubens, Lotto sau Bouts.
Îmbinând estetica urâtului cu dimensiunea eternă a frumosului, chipurile hibride și parțial umanizate din tablourile lui Mazilu sunt angajate în acțiuni morale și teatrale. Anatomiile desfigurate, gesturile delicate și limbajul corporal șochează dar și liniștesc.
De asemenea prin lucrările sale, maestrul îmbină suprarealismul contemporan cu influențele artei renascentiste a vechilor maeștri. Astfel, artistul George Mazilu devine creatorul unei picturi executate cu măiestrie, în cadrul căreia facem cunoștință cu personaje misterioase, enigmatice, surprinse în stări contemplative sau încremenite în realitate.
Pictura lui George Mazilu intrigă și trezește din „somnul dogmatic” al soluțiilor vizuale comode. Cu o imaginație de „grădina deliciilor”, el ne propune un traseu plastic deplin coerent, de o remarcabilă precizie sintactică. Leonardesca „cosa mentale”, ca și magma coloristică și de funcție vizuală a obiectelor provenind de la maeștrii flamanzi sunt deopotrivă de găsit în această încercare de a ridica imaginea la un fel de imaginație utopică. Demonstrativă fără didacticism ideologic, această pictură este un manifest implicit pentru normalitate. Poetica facilă a șocului nu este utilizată aici. Surpriză vizuală, da, prin inventarea unui univers deplin coerent și suficient sieși.
Toate simbolurile care sunt presărate în epica tablourilor pot fi desigur interpretate în multe feluri. O analiză arhetipologică sau una psihanalitică ar găsi un material incitant în acest univers plastic. Pe care forța unuia dintre cei mai puternici pictori vizionari de azi ni-l propune.
George Mazilu declara: „Fiecare artist trebuie să nu se preocupe în niciun fel de eticheta care i se poate pune, ci să impună o viziune personală care să nu se ajusteze unui curent. Am primit atât de multe etichete dar am impresia că niciuna nu reflectă realitatea. Un pictor trebuie în primul rând să fie unic, original, recognoscibil dintr-o mie și asta cred că am reușit.”
Iar în cadrul unui interviu cu Alexandru Chituță, în Spania, în anul 2023 declara: „Există portrete de femei pe care le rafinez, le duc mai departe în armonie, idealizate, angelice. Încerc să fac niște trăsături ca frumusețe, ca armonie, un portret idealizat.
Și e un fel de recompensare. Există antagonisme și de multe ori ambele tipuri se găsesc în același tablou. Am multe lucrări în care se regăsesc, de pildă Suzana și bătrânii. Suzana e frumoasă și armonioasă iar bătrânii trebui să fie ludici și bătrâni. S-au pot să fie animale hibride, bizare. Iar toate acestea, opoziția dintre lucruri, creează o tensiune iar chestiunea e să pui această tensiune într-o armonie pe care o dă unitatea de lumină, tonalitate, culoare, încercarea de a aparține aceleiași lumi. Să trăiască împreună. De pildă, există diferite personaje din schițe diferite care trebuie să le fac într-o lucrare să trăiască împreună.”
Constantin Noica cita și glosa profund despre un vers izolat eminescian: ca o spaimă împietrită, ca un vis încremenit. Ni se pare că vedem în aceste picturi o ilustrare perfectă a misteriosului vers. Personajele lui Mazilu au această nemișcare hieratică, par ciudate stop-cadre încremenite în visul lor atemporal. Timpul lipsește din lumea aceasta post-apocaliptică. Ceva vine din amintirile personajului, sau se vede în spatele celui care privește tabloul și acel ceva e cauza lumii deformate, încremenită într-un netimp fără nume.
Lucrările lui Mazilu sunt punți care leagă, cu putere și vivacitate, preocupări pur formale și cerințele exigente ale unei lumi intense de fantezie care filtrează și sfidează în același timp realitatea reprezentativă.
Maestrul reușește totodată să instaleze alegoria și afirmația morală ca subiect contemporan viabil, realizând astfel un fapt retrospectiv cu o conștiință de sine modernă. În timp ce unele dintre imaginile sale mai satirice, hibride despre om și animal, cu interacțiunile lor complexe, pot lăsa privitorul perturbat, precum și sedus, maestrul deține clar o perspectivă specială asupra comediei umane și nu ezită să-I dezvăluie partea mai sumbră. Cu viziunea sa fără compromisuri și capacitatea de a conecta înțelepciunea trecutului cu neliniștile prezentului, el a creat metafore picturale profunde ale precarității existenței într-o lume efemeră și imprevizibilă.
George (Gheorghe) Mazilu s-a născut în România, în anul 1951. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1974 în 1982 se stabilește în Franța iar în prezent trăiește și lucrează în Spania.
În anii gimnaziului lua primele lecții de desen, la Drobeta-Turnu-Severin, cu maestrul Vasile Mihaescu. A studiat apoi la Școala de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, iar în anul 1974 va absolvi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.
În 1981, Mazilu a expus picturi abstracte la Galeria Simeza, iar banii adunați cu această expoziție i-au permis să solicite un pașaport și să emigreze în Franța, unde în 1982 a devenit rezident permanent.
În perioada de început petrecută în Franța, Mazilu va efectua fotografii, pentru ca, mai apoi, să abordeze desenul și pictura figurativă, care au alimentat libertatea artistului.
Mazilu este astăzi foarte cunoscut în Franța, Spania, Statele Unite și, din păcate, mai puțin în România, unde și-a petrecut primii 30 de ani din viață, însă în ultimii ani, lucrările sale au fost din ce în ce mai prezente și pe piața de artă din România, mai ales în cadrul unor licitații de profil.
Lucrările lui Mazilu sunt expuse mai ales în Franța, SUA, Canada și Olanda și sunt prezente în muzee și colecții private.
Lucrări ale sale se regăsesc la Young and Legion of Honor museums din San Francisco, SUA, NM Arts in Public Places Santa Fe, SUA, Tucson Museum of Art, Tucson, Arizona, SUA sau Tyler Collection, University of Tasmania, Noua Zeelanda.
