Constatăm în anii aceștia din urmă că a crescut năucitor de mult apetitul românilor pentru încontrări, scandaluri, certuri, adeseori la nivel de rigolă. Pentru acuzații morbide, pentru jigniri necruțătoare ce lovesc cele mai îngăduitoare spirite, pentru bruscări și atacuri fulminante, cum n-au existat vreodată, pentru ură, răzbunări crude, pentru urzeli și ponegreli atât de murdare, încât pur și simplu înmărmuresc. Toate acestea lasă fără grai pe cei care de-a lungul vieților lor nu și-ar fi imaginat că societatea românească poate să decadă cel puțin din acest punct de vedere atât de mult, încât întreaga această bulversare a vieții noastre să fi luat proporții catastrofale. Aproape nimeni nu este de acord cu nimeni. Oricărei hotărâri, oricărei idei, oricât de logică ar fi, se aduc argumente contrare, uneori de-a dreptul halucinante, tâlhare, perfide, încât orice cale normală, civilizată de purtarea măcar a unui dialog serios nu este posibil.
Elena OLARU MIRON
O răutate dură dă năvală cu senzație certă că este inițiată de forțe puternice care urmăresc destabilizarea. Binele este înăbușit cu lințoliul unei obrăznicii de mahala, a apetitului de a se distruge, de a nimici. O persoană competentă constituie o țintă spre care se îndreaptă forțele acestea malefice și fără nicio reținere o atacă, o doboară, țesându-se o rețea de denigrare hotărând să o calce în picioare prin orice metodă. Iată că s-a ajuns până acolo, încât mulți indivizi care fac parte din feluritele clici contraveniente la legile țării, coalizându-se, au hotărât să contribuie chiar cu sume de bani însemnate pentru distrugerea persoanei care caută a demasca actele de corupție.
Din păcate, în acțiunile acestea de îndepărtare a persoanelor de calitate, dar incomode există mulți oameni politici care folosesc astfel de tertipuri pentru a-și ascunde fapte situate în afara legii. A se călca pe cadavre nu este doar o metaforă, din păcate, atâta vreme cât se încearcă (și în bună parte se reușește) a se folosi conspirația la scară mare, minimalizându-se riscul îmbolnăvirilor Covid-19 (s-a lansat ideea că maladia nu este reală, iar măsurile de protecție și izolare nu ar fi necesare). Totul este mai mult decât sugerat de către cei interesați. Astfel, unii începuseră a contesta purtarea măștii de protecție și controlul temperaturii corpului celor ce intrau în localurile publice. Au folosit manevre felurite de lansare a ideii de negare a existenței virusului îndemnând subtil la nerespectarea măsurilor de stopare a răspândirii bolii („sunteți proști să credeți; nu port botniță cum mi se cere; spitalele sunt locuri de tortură, lagăre medicale”).
O parte a populației, influențată fiind, refuză a accepta că există această maladie comportându-se cu scepticism și indiferență. Mai mult decât atât: neagă cu o violență incredibilă orice indicație, orice recomandare, orice obligație (civică până la urmă). Între oponenți o parte fiind politicienii de stânga îndeobște, aceștia alăturați corului recalcitranților dau năvală și discreditează personalitățile implicate în stoparea pandemiei. Laolaltă cu masa de indivizi dezinformați, au concluzionat că este dreptul fiecărui individ să opteze de a se supune sau nu indicațiilor în vigoare privind protecția și izolarea. Se întâmplă că lupta este acerbă între aceste tabere. Munca și sacrificiul cadrelor medicale, dar și ale personalului de ordine și decizie, care se desfășoară în condiții de-a dreptul infernale, nu sunt luate în seamă, ci, dimpotrivă, nenumărate motive halucinante invocate minimalizează și acuză orice inițiativă, orice acțiune. Posturile TV care aparțin PSD propagă atacuri furibunde de un cinism năucitor.
Ca urmare, iată numărul cazurilor noi Covid-19 crește într-un ritm alarmant (câte 1.300 de pozitivi pe zi). Contestându-se măsurile luate de echipa guvernamentală, opozanții – parlamentarii opoziției îndeobște, au cerut relaxarea opreliștilor și reactualizarea regulilor. Numai că noile propuneri înaintate parlamentului au zăcut aproape trei săptămâni în parlament. În acest timp, ca la un îndemn, sute de bolnavi (pozitivi) au părăsit spitalele în ideea vehiculată de PSD de a-și decide ei înșiși soarta. Și numărul bolnăvirilor, cum era de așteptat, continuă a crește, a se răspândi boala.
Cum poate fi denumită o astfel de atitudine? Doar instigare sau cumva ceva mai mult?
Năuciți, mulți se întreabă: oare aceasta se dorește? Să fi dispărut orice urmă de umanitate, preferându-se afectarea câtor mai mulți indivizi prin răspândirea pandemică a virusului?
Tot în acest context și datorită tot mai înverșunatelor contestări, ieșirea în stradă a acelora care fiind ușor de manevrat a culminat cu solicitarea relaxării măsurilor sus amintite. S-a cerut aproape anularea restricților cu vehemență și ură, astfel încât orice dialog era exclus. Motivele toate par de-a dreptul năucitoare. Printre acestea se evidențiază ideea vehiculată pe ici pe colo în media de influențare a alegerilor care urmează. Interesul fiind ca acești opozanți PSD et Co. să fie aleșii permanenți, aleșii din toate timpurile prezente și viitoare. Așadar „călcarea pe cadavre” pentru a ajunge la țelul dorit poate fi o metaforă, dar cu miros pestilențial, opozanții din aceste vremuri uitând ce este democrația, onoarea și sănătatea națiunii.
Lupta pentru dărâmare nu se oprește aici. Printre nenumăratele aspecte nedorite mai înregistrăm unul. Iată că după doi ani de la evenimentele care avuseseră la bază nemulțumirile populației (ordonanța 13, 10 august 2019), se readuce în atenție modul în care acestea se desfășuraseră. Oamenii obișnuiți, atunci, ieșiseră în stradă contestând cunoscutele legi elaborate sub oblăduirea PSD, legi controversate și părtinitoare. Așadar, în ultimele zile ale lunii iulie 2020, se așteaptă să fie acuzați vinovații care au căutat să înăbușe revolta prin atacuri violente. Ei bine, se pare că se intenționează sancționarea mai mult a executanților (jandarmi), nu și a celor care ordonaseră acele acțiuni în forță.
Ca urmare, dosarele, și acestea sunt în pericol de a fi închise și clasate fără ca cei din fruntea adevăratelor batalioane de jandarmi înarmați și echipați… până-n dinți să suporte consecințele… Când se va petrece judecata și condamnarea vinovaților care au ordonat durele măsuri de înăbușire a revoltei? Poporul așteaptă să afle. Încă!
Amintesc și de cazul criminalului Dincă, judecare la fel de tergiversată de vreme îndelungată. S-au cheltuit sume enorme de bani cu anchetele fără ca vinovații să fie dați în vileag și să-și primescă pedeapsa cuvenită. Dar cine sunt vinovații și cine are interesul de a ascunde adevărul? Vinovații sunt persoane atât de importante încât nu pot plăti chiar în niciun fel?! Așteptăm să ni se răspundă cinstit.
Dar șiragul nemulțumirilor și nedreptăților continuă cu cinica promisiune a fostului guvern PSD care, știind că va pierde în alegeri „promisese” populației majorarea pensiilor cu 40% ca și dublarea (!) alocațiilor copiilor. Sarcina aceasta rămânea să fie dusă la îndeplinire de cei care urmau să guverneze: PNL-ul cărora le rămânea la dispoziție minimele sume de bani în vistieria sărăcită.
Mai adăugăm și faptul că infractorii de mare talie, cei care au reușit să se strecoare printre acuzațiile din dosare, și-au pierdut urma. Cine i-a protejat și le-a înlesnit ieșirea din țară? De ce se tergiversează judecarea lor? Sunt doar… niște întrebări.
Și, în sfârșit, iată încă o bilă neagră a adevărului și dreptății care se adaugă celorlalte. Acum, tocmai la mijlocul anului și nu departe de următoarele alegeri, s-a decis să nu se mai ia în calcul interceptările care constituiau probe în dosarele de acuzare. Așadar, câți infractori vor fi protejați astfel prin albirea faptelor lor? Probe apreciate ca fiind reale vor fi, deci, anulate, iar vinovații vor țopăi în continuare, dând cu tifla oamenilor onești. Dosarele, așadar, vor fi clasate?
Oricâtă naivitate ar stăpâni cetățenii acestei țări, nu se poate să nu se întrevadă ideea că forțe malefice, puternice, luptă cu înverșunare să detroneze orice idee de dreptate. Nici teama de molima care amenință să distrugă omenirea nu-i poate determina pe aceste lifte să privească direct în față. La ce ne mai putem aștepta?
ADRIAN PĂUNESCU
„În loc să fim o țară numai frați
Simțim în noua epocă barbară
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară“
