Nu este sibian care să nu își amintească de faimoasa bere „Sadu” o marcă celebră înainte de 1989 în județul nostru, dar nu numai.
Astăzi Fabrica de Bere Sadu este închisă, iar celebra bere se fabrică artizanal de către un întreprinzător, într-un mic atelier lângă Tocile.
Mai puțin sunt însă cei care știu istoria acestei mărci celebre de bere și a fabricii care o producea în comuna Sadu.
Pe locul fabricii de bere a existat o fabrică de spirt
Potrivit site-ului Sibiucityapp.ro, pe locul unde a funcționat Fabrica de Bere Sadu, în partea de jos a curții a existat o fabrică de spirt, întemeiată de câţiva saşi din Cisnădie, în jurul anului 1740. În 1782 aceasta este cumpărată, împreună cu tot spaţiul din jur, de doctorul Ioan Piuariu-Molnar care a construit, ceva mai sus de locul pe care era plasată fabrica de spirt dar în aceeaşi curte, o clădire nouă, în care a instalat o torcătorie şi războaie de ţesut pentru postavuri din lână, cu toată împotrivirea breslelor săseşti din Cisnădie şi Sibiu. În acest context, se explică de ce de-abia în anul 1811 a reuşit să primească aprobarea definitivă pentru înfiinţarea manufacturii, de la împăratul Francisc I.
În 1815 însă, Piuariu-Molnar moare, iar unicul fiu, pe nume Iosif, ofiţer în armata austriacă, vinde proprietatea unor saşi.
Foto: Mapio.net
Fabrica de bere a fost înființată în anii 1912-1913
Potrivit unor însemnări de familie, aceasta ar fi fost cumpărată de Thomas Binder din Cisnădie, împreună cu un cumnat de-al său, Peter Simonis în 1892, de la nişte saşi din Agnita; aceştia au menţinut atât funcţionarea fabricii de postav, cât şi a celei de spirt, până când, între anii 1912-1913, a fost construită în aceiaşi curte o fabrică de bere, cunoscută sub titulatura completă de Fabrica de Bere Thomas Binder şi Fiii (Binder rămăsese unic proprietar al fabricilor de spirt şi postav, după mortea lui Simonis în anul 1909), fructificându-se astfel calitatea izvoarelor de apă aflate în proxima vecinătate. Ambiţiile proprietarului au fost mari: fabrica a fost dotată cu cazane de fermentare şi plămădire din import, s-au construit tancuri din beton şi oţel emailat, s-au instalat compresoare cu amoniac pentru răcire, pivniţa a fost izolată cu plută, a fost adus personal calificat din Boemia.
Fabrica, care producea bere blondă marca Rex şi bere neagră Bock, a început cu o producţie anuală de 10.000 hl, pentru ca în 1928 să se ajungă la 21.000 hl – la capacitate maximă se puteau produce 36.000 hl.
Fabrica de postav a fost închisă după primul război mondial, iar cea de spirt și-a încetat activitatea în preajma celui de al doilea război mondial.
După 1945 şi-a reluat activitatea sub numele Fabrica de Bere Sadu S. A.; apoi, după 1948 când a fost naţionalizată, a funcţionat sub titulatura (Fabrica de) Bere Sadu, până în anul 1989, după ce, între timp, devenise secţie a fabricii de bere Trei Stejari din Sibiu.
După 1976, prin investiţiile succesive realizate, au fost modernizate capacităţile de producţie, ajungându-se la o producţie de 220 mii hl/an. Dezvoltarea întreprinderii ar fi putut continua, însă, după înfiinţarea Centralei berii, fabrica din Sadu a ajuns o secţie a întreprinderii de bere Trei Stejari, din Sibiu, iar alocaţiile necesare investiţiilor au fost stopate.
Revoluția din 1989 – începutul sfârșitului pentru fabrica de bere din Sadu
Fosta secție de plămădire-fierbere
După Revoluția din 1989, fabrica de la Sadu se separă de firma mamă de la Sibiu, iar în 1995 este privatizată prin metoda MEBO.
Potrivit ing. Ștefania Barbu, director general pe atunci al SC Bere Sadu SA, se ajunsese ca societatea să poată îmbutelia 80 de mii de sticle de bere BINDER BIER, pe schimb, lucrându-se cu două linii de îmbuteliere. „Greutăţile cu care se confruntă unitatea”, declara înainte de anul 2000 Ştefania Barbu, „rezidă în aceea că încă nu s-a putut înfiinţa o fabrică de malţ, această componentă a berii achiziţionându-se, atât în ţară, cât şi în străinătate, la preţuri ridicate. Piaţa de desfacere este încă limitată. Pe lângă beneficiarii de tradiţie, din judeţele Prahova, Vâlcea şi Olt, se mai livrează bere în 25 de judeţe din ţară, însă în cantităţi care nu satisfac pretenţiile societăţii”.
Fosta clădire de birouri
Fabrica a continuat să funcționeze până în anul 2000 când a fost închisă definitiv.
Acum fabrica, odată o mândrie a industriei berii sibiene a ajuns o ruină periculoasă pentru oricine încearcă să intre în curte. Clădirile de odinioară au ajuns să arate ca după bombardament, iar de furat s-a furat tot ce se putea fura. Practic au mai rămas astăzi doar niște ziduri care stau să se prăbușească. La fel ca multe alte fabrici care odată făceau mândria industriei românești…
Cezar BUDESCU
