Luni, 21 aprilie 2025, a fost ultima zi din cele patru din perioada Sărbătorilor Pascale, în care glasul roților Mocăniței de pe Valea Hârtibaciului a putut fi auzit, din nou. De data aceasta, asociat cu fumul dens al unei locomotive cu aburi. O adevărată bijuterie adusă tocmai din Anglia, condusă pe traseul dintre gările Cornățel și Hosman de doi mecanici frați, voluntari englezi ai Asociației „Prietenii Mocăniței”.
Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
Am mai circulat recent cu Mocănița pe traseul dintre gările Cornățel și Hosman. Mă aflam atunci pentru prima dată într-unul dintre vagoanele tractate de o locomotivă Diesel, pe o cale ferată îngustă. Nu am știut mare lucru nici despre calea ferată pe care am circulat și nici despre efortul comun al membrilor Asociației „Prietenii Mocăniței”, făcut pentru ca noi să ne putem bucura de o experiență unică. Am fost încântat, însă, de poveștile auzite atunci de la conductorul trenului, țesute de acesta cu pricepere în jurul evenimentului, conductorul trenului fiind și el un voluntar al asociației.
Când mi s-a propus să fac o nouă plimbare cu Mocănița într-una din cele patru zile din perioada Sărbătorilor Pascale, în care trenulețul a fost repornit pentru a le oferi noi momente inedite celor interesați de o călătorie ca-n vremurile bunicilor noștri, primul meu gând a fost să aflu ce noutate îmi poate oferi de data aceasta, mie, călătoria cu trenul. Și am aflat!
În încercarea lor de a aduce Mocănița mai aproape de vremurile ei de început, membrii Asociației „Prietenii Mocăniței” au făcut un efort și au adus în țară o locomotivă cu aburi, pentru a tracta vagoanele garniturii de tren. O bijuterie de mașinărie construită în Anglia la începutul secolului al XX-lea (în anul 1915). Am fost curios să aflu motivele care au stat la baza deciziei lor, știind că asociația deține încă de la sfârșitul anului 2021 o locomotivă Diesel. Una construită special pentru linia ferată îngustă cu care județul Sibiu se mai poate mândri, încă, grație unor oameni inimoși cum sunt membrii Asociației „Prietenii Mocăniței”, cei mai mulți dintre ei voluntari implicați în proiecte de suflet, dedicate salvării patrimoniului nostru național.
Drumul făcut cu Mocănița pe Valea Hârtibaciului, între gările Cornățel și Hosman, a fost unul de poveste! O poveste în care am fost învăluiți în veșmintele verzi ale naturii brodate cu albul florilor pomilor proaspăt înfloriți. Totul, sclipind în razele unui soare blând, primăvăratic. La întoarcere, am vrut să aflu mai multe detalii despre oamenii aflați în spatele activităților care fac posibile, pentru călători, aceste bucurii. Am stat de vorbă cu mai multe persoane, fiecare oferindu-mi punctul lui de vedere. Am ales să reproduc acum discuția purtată cu domnul Horia Dinu, Secretarul General al Asociației „Prietenii Mocăniței”.
Ion Talpoș: Domnule Horia Dinu, văd că de data aceasta, la cele câteva vagoane care formează garnitura de tren pentru linia îngustă dintre gările Cornățel și Hosman, ați ”înhămat” o locomotivă ai cărei cai-putere sunt hrăniți cu aburi.
Horia Dinu: Este o locomotivă cu aburi împrumutată temporar din Anglia, de la prietenii asociației noastre. Avem și noi o locomotivă cu aburi pe care am achiziționat-o de curând, la mâna a doua, dar fiind defectă, deocamdată, nu o putem folosi. Locomotiva aceasta adusă din Anglia o să mai circule în România, inclusiv în minivacanța de Rusalii și minivacanța de Sfânta Mărie, după care, conform legii, va trebui să se întoarcă în Anglia. Fiind o țară în afara spațiului UE, există o limită legală de timp în care locomotiva lor poate să rămână în România.
I.T.: Ce veți face, mai departe?
H.D.: Încercăm să găsim o soluție. O altă locomotivă cu aburi, desigur!
I.T.: Pe care o aveți, deja, în evidențele asociației dumneavoastră, dacă am înțeles bine…
H.D.: Da, o avem și vom încerca să o reparăm. Dacă nu vom reuși să o facem la timp, atunci vom închiria o alta. Ținem neapărat să avem o locomotivă cu aburi! Este foarte important pentru noi să refacem imaginea aceea de început a folosirii vagoanelor tractate de locomotive cu aburi, pe calea ferată îngustă.
I.T.: Am observat că mecanicii locomotivei cu aburi pe care o folosiți acum, sunt englezi. A fost aceasta o condiție pusă de partenerii dumneavoastră?
H.D.: Nu neapărat o condiție, însă ei cunosc foarte bine locomotiva aceasta produsă în Anglia. Trainingul și l-au făcut pe ea și este mai sigur așa, pentru toată lumea. Este mai bine, credem noi, să fie condusă chiar de ei, pentru a evita unele neplăceri de natură tehnică. Activitatea asociației noastre se bazează pe voluntariat. Avem un site al asociației, avem un formular special care poate fi completat de cei care doresc să ne sprijine, ca voluntari. Și mecanicii acestei locomotive sunt voluntari ai asociației noastre.
I.T.: Cum vă descurcați cu forța de muncă necesară menținerii activităților pe care le desfășurați în cadrul asociației?
H.D.: Avem doi angajați cu carte de muncă. Restul activităților sunt desfășurate cu sprijinul voluntarilor înscriși în asociație. Există o anumită fluctuație în rândul voluntarilor, este adevărat, din motive obiective. Însă noi încercăm să-i motivăm să ne rămână alături, asigurându-le inclusiv cazare dacă participă la activitățile noastre ca voluntari, pe perioade mai lungi de timp. Anul acesta ne dorim și sper să reușim să extindem linia de cale ferată spre Cașolț. În acest moment este funcțională linia de cale ferată Cornățel-Hosman (șapte kilometri) și retur și ne dorim să o prelungim cu încă șase kilometri, până la Cașolț. Acolo avem însă mai multe probleme de rezolvat, de ordin tehnic și logistic. Au fost sustrase mai multe elemente de infrastructură, trebuie îndepărtată vegetația crescută pe linii, în Gara Cașolț trebuie construită de la zero o linie de debușare (o linie pentru întoarcerea locomotivei). Noi sperăm ca până la sfârșitul acestui an să finalizăm extinderea liniei Mocăniței și pe acest traseu.
I.T.: Pe lângă toate greutățile întâmpinate pe care trebuie să le depășiți, aveți și bucurii?
H.D.: Desigur, bucuriile sunt cele care ne animă, făcându-ne să mergem mai departe!
I.T.: Sunteți sprijiniți în vreun fel, de autorități, în demersurile făcute?
I.T.: Nu prea! Avem câțiva sponsori locali. Nu sunt sume mari, dar este, totuși, un ajutor. Apoi avem ceva încasări din vânzarea de bilete. Dar și aceste sume sunt modice.
I.T.: Alături de dumneavoastră se află acum, când discutăm, două domnișoare. Ni le puteți prezenta?
H.D.: Ele sunt Diana și Alessia, voluntari la Mocăniță. Alessia vine să ne sprijine de mai departe, de la Cluj.
I.T.: Data trecută când am călătorit pe această linie, vagoanele garniturii au fost tractate de o locomotivă Diesel. Am văzut-o și acum, garată pe o linie alăturată.
foto: Ion Talpoș
H.D.: Este o locomotivă pe care am primit-o în anul 2021, în preajma Crăciunului. Este singura locomotivă Diesel construită în România după anul 1989, după Revoluție, pentru cale ferată îngustă. Este o locomotivă diesel-hidraulică nouă, proiectată și construită de S.C. Calea Ferată Îngustă SRL, la Crișcior, în Județul Hunedoara, care continuă lunga tradiție a fabricării de locomotive de cale ferată îngustă în România. Botezată L12H-001, locomotiva pe două osii are un motor Deutz de 84 kW (120 CP) în 6 cilindri, cu răcire pe aer și transmisie hidrodinamică, fiind capabilă de o viteză de 17 km/h. După ce am primit-o, am folosit-o pentru a asigura tracțiunea trenurilor turistice și de lucru pe Valea Hârtibaciului, începând cu sezonul 2022.
Locomotiva aceea face parte din proiectul „Un tren pentru Mocăniță”, depus de Asociația „Prietenii Mocăniței” în parteneriat cu comuna Marpod la GAL Microregiunea Hârtibaciu, finanțat cu fonduri europene nerambursabile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) implementat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pentru noi, L12H-001 este o locomotivă de suflet, fiind prima noastră locomotivă funcțională. În același timp, este și prima locomotivă nouă livrată căii ferate înguste Sibiu-Agnita, după 47 de ani (ultima livrată, în 1974, a fost L45H 87-0038-7). De asemenea, este prima locomotivă de cale ferată îngustă construită în România pentru piața internă, după 31 de ani (ultima a fost L45H-099, livrată în 1990 pentru termocentrala Doicești).
Vom încerca să reparăm și locomotiva noastră cu aburi, cu sprijinul celor de la Crișcior. Dacă vom întâmpina probleme, o vom face în Anglia cu sprijinul prietenilor noștri care ne-au împrumutat locomotiva cu aburi pe care o folosim acum. Ei au acolo o turnătorie pentru fontă și în felul acesta au posibilitatea să ne fabrice piesele uzate pe care trebuie să le înlocuim la locomotiva noastră.
I.T.: Cu alte cuvinte, ne asigurați că veți duce mai departe activitatea Mocăniței…
H.D.: Absolut!
I.T.: Vă mulțumesc pentru timpul acordat și vă doresc spor în tot ceea ce veți face!
H.D.: Și noi vă mulțumim pentru că ne sunteți alături, făcându-ne cunoscute realizările.
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
