Când simțise că își pierde din terenul de sub picioare datorită faptului că se află la un pas de a fi demascat, de teamă, individul o… tulise asemeni altor delatori care ignoraseră rigorile legilor din țară. Ani buni stătuse ascuns pe undeva, alăturându-se acelor adevărate clanuri autohtone care… migraseră în afară sub ochii oblăduitori ai păzitorilor noștri de hotare, petrecând și benchetuind.
Vreme îndelungată rămase alipit grupurilor respective de infractori care continuau să prospere datorită afacerilor profitabile ce continuau a se derula aproape nestingherite. Și insul, prosperând tot mai mult, era satisfăcut.
Astfel, uneori în mediu comun de transmitere a unor știri ni se prezentaseră secvențe din peregrinările sale. Un adevărat nabab care se lăfăia în cele mai exotice locuri, înconjurat de „nimfe” care mai de care mai sexi. Îmbrăcat în alb, cu sombrero, privea cu insolență pe cei ce se aflau în preajma sa.
Desigur că fusese folosit de către cei ce dețineau puterea cea mai multă. Nu minimaliza el însă avantajele fructuoase care i se așterneau la picioare. Era „pe cai mari”. Apoi, decăzând din grațiile căpeteniilor, ușor, viața începu a i se schimba. Devenise un fel de „persona non grata”. Un „surplus de contingent” din ce în ce mai puțin folositor. Și desigur îl cuprinse teama de mâna aspră și grea a celor pe lângă care se oploșise. Medită îndelung în perioada următoare asupra adoptării unui plan care să-l ferească de mânia foștilor „asociați” pe de-o parte și, pe de altă parte, de mâna justiției din țară care-l condamnase pentru mai multe acte de corupție. Având ca exemplu procedeul unui domn (care, se pare că în bună parte, dezvăluie nenumăratele matrapazlâcuri săvărșite de persoane cu funcții importante), copiază modelul. Și insul iese acum la… rampă, deșertându-și tarbaca veninoasă. Din acuzat, iată a devenit la ora actuală acuzator. Dar ce nu face un astfel de individ pentru a-și vărsa focul pe alții, rămânând el însuși să solicite a fi considerat „omul de bine”.
Așadar, în afara țării (oricâte pământuri străine a călcat) nu mai este agreat, iar în țara sa natală de asemenea, întrucât era așteptat pentru a-și onora pedeapsa stabilită de organele în drept.
În aceste condiții recurge la declarații absolut incendiare privind infractorii care au prejudiciat statul român. Deși conform zicerii: „iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător”, dezvăluirile sale aduc multă lumină în încrengăturile bolnave de tip mafiot folosite de căpeteniile acelor afaceri dubioase.
Pasul următor în aceste condiții a fost debarasarea de ambele alternanțe și soluția cea mai la îndemână fusese solicitarea cetățeniei într-un alt stat. Numai că cetățenia nouă se pare că, deși acceptată inițial, în cele din urmă șeful statului respectiv revine și este pe cale de a fi anulată.
Întrebările abundă și se cer răspunsuri ferme. Ni se vor oferi? Sau totul rămâne în „coadă de pește”, așa cum s-a mai întâmplat și în alte cazuri?! Sumele vehiculate aflate în joc se pare că sunt fabuloase. Este mare nevoie de certitudine, iar prada să fie recuperată de statul român. Așteaptă întreaga națiune ca cei ce dețin puterea să se implice serios în acest război, iar păzitorii respectivei legislații să-și facă datoria fără a se lăsa manevrați (vezi înlesnirea ieșirilor din țară în scopul sustragerii de la anchete și sancțiuni a tuturor infractorilor și delatorilor).
Cinste, loialitate și curaj, oameni buni!
Elena OLARU MIRON
