O fotografie postată pe pagina de socializare a fostului mare sportiv sibian Dan Burincă ne stârnește amintiri dintre cele mai plăcute. O echipă masculină a României, participantă la Campionatele Mondiale de gimnastică de la Dortmund 1994, din care făceau parte sibienii Marius Gherman, Adrian Sandu și Dan Burincă. Nu mai puțin de trei din cei șapte gimnaști români participanți la a doua cea mai mare competiție din lume au fost așadar sibieni!
Un articol de Dan Greavu
Echipa masculină a României deplasată la Dortmund, pentru Campionatele Mondiale de gimnastică, a fost formată din Marius Gherman, Dan Burincă, Adrian Sandu, Adrian Ianculescu, Cristian Leric, Nistor Șandr și Robert Tăciuleț. Cei șapte gimnaști au participat la competiție sub comanda antrenorilor Dan Grecu și Aurelia Georgescu.
Drumul spre glorie
Gimnastica masculină sibiană a cunoscut numeroase momente de glorie, începând cu regretatul Frederic Orendi (1930-1998, născut la Mediaș) – participant la Olimpiadele de la Helsinki (1952) și Tokyo (1964). De-a lungul anilor, numeroși sportivi s-au remarcat în competițiile interne și internaționale, cei mai valoroși aducând și medalii olimpice la Sibiu.
Startul dat de fete
Fără îndoială, startul performanțelor uriașe obținute de gimnaștii sibieni a fost dat însă de fete, prin Melitha Ruhn și Mihaela Stănuleț.
Alături de Nadia Comăneci, Dumitrita Turner, Emilia Eberle și Rodica Dunca, Melitha Ruth obținea primul titlu mondial din istorie pentru echipa României (1979), un an mai târziu, la Moscova, devenind vicecampioană olimpică cu echipa, și luând două medalii de bronz în probele pe aparate (paralele inegale și sărituri).
Primul titlu olimpic pentru gimnastica sibiană l-a obținut Mihaela Stănuleț, aur cu echipa feminină la Los Angeles în 1984. Sportiva sibiană mai are în palmares, pe lângă numeroase medalii în diverse competiții interne și internaționale, un titlu de vicecampioană mondială cu echipa României, în 1983, tot în acel an obținând bronz la Europene la bârnă.
Campionii
Din 1988, a ieșit la rampă gimnastica masculină, care a încununat practic munca antrenorilor Horst Stolz și Adrian Stan la CSȘ Sibiu. Pregătiți inițial în Sala de pe Independenței, Marius Gherman și Adrian Sandu au devenit componenți de bază ai echipei României, pentru Olimpiadele de la Seul (1988) și apoi Barcelona (1992), când li s-a alăturat gimnmastul cu cea mai bună performanță în gimnastica masculină sibiană Dan Burincă.
Potrivit COSR, Marius Gherman „a fost unul dintre gimnaștii cei mai longevivi și talentați din generația sa, cucerind peste 50 de titluri de campion național și numeroase medalii la diferite concursuri internaționale.“ A participat la două Olimpiade (Seul 1988 și Barcelona 1992). A adus prima medalie olimpică pentru gimnastica masculină sibiană: bronz la Seul, la bară fixă. Are în palmares un titlu de vicecampion mondial la bară fixă (1994, Birmingham) și două medalii europene de bronz, la bară, în 1985, la CE de la Oslo, și la sărituri, în 1989, la CE de la Stockholm. În perioada 1987 – 1994, a participat la nu mai puțin de șase ediții ale Campionatelor Mondiale. „După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenor de gimnastică, din 1997 activând ca antrenor în Marea Britanie.“, potrivit COSR.
Născut în 1966 la Sibiu, Adrian Sandu a fost component de bază în echipa României pentru numeroase întreceri internaționale, între care și cele două Olimpiade (Seul 1988 și Barcelona 1992), când s-a clasat pe locul 7. A devenit antrenor, ajungând să pregătească naționala Danemarcei.
Dan Burincă rămâne cel mai galonat produs al gimnasticii masculine sibiene. A făcut parte din echipa României care a obținut bronzul la Sabae (Japonia) în 1995, prima medalie cucerită de echipa noastră la un Campionat Mondial de gimnastică. Cu un an înainte luase bronzul mondial la aparatul său preferat, inelele, pentru ca în 1996 să reușească cea mai valoroasă performanță din carieră: ARGINT la Jocurile Olimpice de la Atlanta, în proba de inele!
Și el a devenit antrenor de gimnastică. „ A activat mai întâi la Liceul cu Program Sportiv din Deva, apoi a plecat ca tehnician la un club din Austria, după care a revenit în România, la un club din Sibiu.“, arată COSR. În prezent, marele sportiv sibian activează în Germania.
Celor trei le-a urmat Ioan Suciu, ultimul mare sportiv sibian la gimnastică masculină. Acesta a făcut parte din prima echipă a României care a urcat pe podiumul olimpic din istoria gimnasticii masculine românești (bronz cu echipa la JO de la Atena 2004). Tot în capitala Greciei a terminat pe un excelent loc 4 în proba de individual compus. Sportivul sibian are și el în palmares două participări la Olimpiade, luând parte și la competiția din Australia (Sydney 2000), când România s-a clasat pe 6. A devenit campion european la cal cu mânere, la Ljubliana (Slovenia, 2004).
După retragerea din activitatea competițională, a fost cooptat staff-ul tehnic al Federației, mai întâi ca antrenor federal, după care a fost numit antrenorul lotului masculin.
Gimnastica feminină sibiană a fost sclipitoare
În paralel cu performanțele băieților, gimnastica feminină sibiană a sclipit în anii 2000-2008. Mai întâi prin Claudia Presăcan, campioană olimpică cu echipă României la JO de la Sydney 2000. Sibianca și-a încununat astfel cariera cu cea mai valoroasă medalie pe care o poate cuceri un sportiv. Anterior, câștigase cu echipa României trei titluri mondiale (Dortmund 1994, Sabae 1995 și Laussane 1997) și un titlu european (Sankt Petersburg 1998). Tot la Europeanul din Rusia, Claudia Presăcan a luat bronzul la individual compus și la paralele inegale.
Steliana Nistor s-a remarcat la Europene și Mondiale, înainte de bronzul obținut cu echipa României la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, când a încheiat pe 5 la individual compus. A fost vicecampioană mondială la individual compus și bârnă, la CM de la Stuttgart 2007, tot atunci luând bronzul cu echipa României.
De asemenea, a fost campioană europeană cu echipa la CE de la Clermont-Ferand (Franța) 2008, tot atunci luând și argintul la paralele inegale. Mai are în palmares un titlu de vicecampioană europeană obținut în 2006, la Volos, în Grecia, în proba pe echipe.