În această săptămână calfele călătoare au revenit la Sibiu, așa cum fac în fiecare an, din 2002 încoace. Acești tineri călători care își doresc să învețe diferite meșteșuguri au găsit adăpost în orașul nostru cu ajutorul „Asociației pentru inițiere Casa Calfelor”. Astfel au ajuns să aibă prima casă a calfelor situată în afara granițelor Germaniei, Franței sau Elveției. Dealtfel, Sibiul este singurul oraș din sud-estul Europei care îi găzuiește. Iar poveștile calfelor care au poposit și în acest an la Sibiu sunt impresionante: tineri necăsătoriți, fără obligații, care călătoresc prin lume, dorm sub cerul liber, fac muncă voluntară și își câștigă cu greu o masă, iar timp de cel puțin trei ani și o zi nu au voie să se apropie de casă.
Ce sunt calfele? Istoria calfelor în Sibiu
Calfele sunt tineri care nu au împlinit vârsta de 30 de ani și care își doresc să învețe un meșteșug, fie în cioplirea lemnului, fie în prelucrarea metalului sau în transformarea pietrei în diferite obiecte. De-a lungul timpului, sute de calfe au poposit în Sibiu pentru a învăța meserie cu scopul de a deveni meșteri pricepuți. Încă din Evul Mediu, orașul de pe Cibin a fost renumit drept un centru meșteșugăresc important. De atunci, calfele au făcut legătura între Sibiu și Neustadt, Rügen și Leipzig, unele dintre cele mai mari și mai importante centre meșteșugărești din Europa. Pentru o perioadă îndelungată, Sibiul n-a mai reprezentat un loc al calfelor, însă în 2002, Biserica Evanghelică a oferit o clădire care deservește drept casă și atelier pentru tinerii care și-au luat viața în mâini și au plecat în lume să-și găsească un rost. Din anul 2007, Casa Calfelor s-a mutat în Piața Huet, lângă Pasajul Scărilor. Locuinţa aflată în Turnul Scărilor a servit drept adăpost pentru calfele călătoare şi în secolele trecute, iar în anul 2007 pe şantierul de renovare a Casei Calfelor au muncit 60 de calfe cu 14 meserii diferite.
Fără obligații, fără venituri, departe de casă
Nu oricine poate fi calfă, vârsta maximă este de 30 de ani, iar tinerii călători nu pot fi căsătoriți, nu trebuie să aibă copii, obligații sau datorii. Odată ce au ales să fie calfe, încep o călătorie de minim 3 ani și o zi, timp în care nu au voie să se apropie de orașul natal pe o rază de 50 de kilometri. De asemenea, calfele nu au venituri, fac muncă voluntară și trăiesc din ceea ce reușesc să își procure cu dificultate. În mod simbolic, atunci când pleacă de acasă, primesc o monedă cu care trebuie să se întoarcă la finalul călătoriei lor. În anii în care își dedică viața meșteșugăritului, își petrec timpul în orașe în care există centre ale calfelor, însă nu au voie să poposească mai mult de 3 luni în același loc, tocmai pentru a întâlni alți oameni de la care să învețe diferite secrete ale meseriei și pentru a experimenta viața în diferite culturi.
Port specific
Calfele sunt ușor de observat, deoarece au un port specific, „Kluft” fiind costumul tradițional. Calfele, mai ales cele din spațiul german, poartă pantaloni evazați de culoare neagră, vestă de aceeași culoare și o cămașă albă, pălărie și bocanci. Hainele lor au numeroase simboluri reprezentate prin nasturi, vesta având 8 nasturi care arată numărul de ore pe care le petrec muncind, pe mânecile cămășii sunt cusuți 3 nasturi care reprezintă anii de călătorie, iar haina pentru sezonul rece are 6 nasturi, unul pentru fiecare zi lucrătoare.
Calfele de la Sibiu. Povești parcă desprinse din basme
Zilele acestea, numeroase calfe au sosit la Sibiu. Unii dintre aceștia se află în Piața Huet, în curtea Bisericii Evanghelice, unde lucrează în aer liber, pentru localnici, dar mai ales pentru turiști fiind o adevărată atracție. Cei care nu lucrează în aceste ateliere, muncesc în oraș în diferite șantiere unde pot practica meseriile pe care și le-au ales. În curtea de la „Bruk” l-am găsit pe Tobias, un meșteșugar în arta pietrei, venit din Anglia. El este la început de drum, a început călătoria în luna mai, atunci când și-a terminat studiile. De 5 ani se specializează în prelucrarea pietrei. „E fantastic ce se întâmplă la Sibiu. Sunt aici tineri din Germania, din Franța, eu sunt din Anglia. Totul e imprevizibil, nu știm cu cine ne întâlnim, câți suntem… E foarte important să ne cunoaștem, să ne ajutăm și să conviețuim”, a spus Tobias. Tânărul a hotărât să plece într-o asemenea călătorie din dorința de a învăța, de a practica meșteșugul în diferite părți ale Europei și de a împărtăși cunoștințele sale cu alți tineri care au aceeași pasiune. În Anglia, a învățat meserie de la un meșter priceput care, la rândul său, a fost calfă în urmă cu mai mulți ani. „Aici nu înveți doar să muncești, noi învățăm cum să vorbim cu oamenii, cum să creăm legături, cum să supraviețium. Nu avem nimic, ne descurcăm cum putem”, a menționat tânărul. Spre deosebire de tinerii din spațiul german, el are bani la el, însă îi folosește strict pentru a duce o viață decentă, nu are telefon și nu își cumpără lucruri care nu îi sunt necesare.
Cale aleasă și de femei
Deși pare o experiență mai degrabă pentru bărbați, tot în Piața Huet sunt și două tinere care muncesc din pasiune, una dintre ele este specializată în prelucrarea lemnului, iar cealaltă își dorește să creeze o coloană frumos decorată dintr-o bucată de piatră. Caro face mobilă, fiind specializată în crearea meselor. În momentul de față, din lipsă de material suficient, calfa face piepteni pentru păr. După finalizarea fiecărui pieptene, oamenii pot să doneze câți bani își doresc pentru a obține obiectul hand-made. În acest fel, Caro își strânge bani pentru următoarea călătorie. Înainte de a veni la Sibiu, tânăra a petrecut două luni în nordul Germaniei. Face parte din comunitatea calfelor de doi ani și jumătate, este pentru prima dată în Sibiu, însă a impresionat-o orașul și istoria săsească a acestuia, aflând că se află într-un loc cu origini germane abia atunci când a ajuns aici. „Am fost educată de o femeie-meșteșugar, am auzit de această tradiție și am ales să urmez acest drum, deoarece eu cred că este un mod util de a învăța. Aici sunt mulți oameni cu aceleași interese și învățăm unii de la alții”, a precizat Caro.
Sub cerul liber
Milan a plecat de acasă, din Germania, cu 5 euro, bani cu care trebuie să se întoarcă la finalul călătoriei sale. Tânărul lucrează cu lemnul, face diferite obiecte din acest material și a ales să vină în Sibiu, deoarece îi place România, este pentru a patra oară în țara noastră și a rămas impresionat de numărul de turiști aflați în Sibiu. Milan este fericit că a luat decizia de a pleca într-o astfel de călătorie de formare, însă povestește că viața calfelor nu este deloc ușoară. „Când călătorim dintr-un loc în altul este foarte greu pentru noi, uneori înnoptăm în păduri sau sub poduri. Pe drumul spre Sibiu a trebuit să dormim în apropierea benzinăriilor, afară, ceea ce nu e foarte plăcut și sănătos”, a spus calfa.
