Înaintea sărbătorilor de iarnă, deputatul Raluca Turcan, președintele PNL Sibiu a participat alături de echipa de voluntari a lui Jenny Rasche, de la Asociația Speranță și Zâmbet la o acțiune caritabilă prin care au încercat să aducă o rază de bucurie, copiilor nevoiași.
sursa foto: Raluca Turcan facebook
„Sunt comunități în România unde, înaintea lui Moș Crăciun, iarna aduce noroaie până la glezne și un frig teribil în case. Ambele se vor adăuga sărăciei instalate deja de generații și vor completa un tablou al neputinței din care, însă, nu fac parte doar victimele, ci și alții.
Realitățile din imaginile alăturate sunt repetitive mai mult decât credeți la nivelul țării: familii întregi depind de ajutorul unor organizații, însă nu pentru a pune cadouri sub brad și a avea cozonac pe masă de Crăciun, ci pentru a supraviețui, pentru a mânca mâine! Nu și poimâine, măcar mâine!
sursa foto: Raluca Turcan facebook
Știu ce comentarii pot stârni pozele acestea. Le-am văzut în nenumărate rânduri, iar voluntarii cu care am fost zilele trecute în județ le știu și ei. Sunt consecința a 36 de ani de prejudecăți și indiferență, iar viitorul pare să ofere încă tot atâția ani de comentarii la fel. Fiindcă, dacă aceste comunități nu vor fi ajutate de un sistem eficient, de Stat, să se ridice, cei care copilăresc azi desculți prin noroaie, predispuși abandonului școlar, vor urma calea pe care au urmat-o părinții lor…
sursa foto: Raluca Turcan facebook
Mă uit spre echipa de voluntari din jurul lui Jenny Rasche, de la Asociația Speranță și Zâmbet, gândindu-mă cât de dură este lupta ei zilnică pentru viitorul unor oameni pe care, la început, nici nu-i cunoștea. Ba mai mult, cu care n-a copilărit în același oraș, nici măcar în aceeași țară! Cum Dumnezeu mai poate? Nu am un răspuns, dar mi-ar plăcea să cred că va putea și de acum înainte, fiindcă i se vor alătura mulți alții…
sursa foto: Raluca Turcan facebook
Am mai scris despre Jenny, vă îndemn să citiți aici…
M-am întrebat de fiecare dată când am mers în astfel de locuri dacă oamenii care trăiesc așa au sentimentul abandonului. Bănuiesc că nu, fiindcă probabil nu se așteptau să mai fie salvați. Dar noi, noi toți ceilalți, ar trebui să-l avem! Și să nu-i abandonăm!”, scrie Turcan.
sursa foto: Raluca Turcan facebook
