Voluntarii au reușit să refacă 266 de kilometri de poteci în Munții Lotrului și Făgărașului. Peste 330 de stâlpi de marcaj și 240 de săgeți indicatoare au fost instalate pentru a îmbunătăți accesibilitatea și siguranța drumețiilor în aceste zone montane.
FOTO: „În slujba muntelui” / Facebook
Iată ce spun cei de la „În slujba muntelui”:
„Sezonul 2023 se apropie, cu pași grăbiți, de sfârșit.
Chiar dacă trăim un fel de “vară indiana”, ziua-i, totuși, tot mai scurtă, soarele merge la culcare odată cu găinile iar noaptea mai îngheață, pe ici, pe colo, câte o băltoacă…
Așa că tragem tare să încheiem proiectele acestui an și, încet-încet, începem să ne uităm în urmă…să vedem ce-am făcut anul acesta.
Ne-am reunit în 31 martie. Ca să nu fie de-ntâi aprilie.
Suntem de mai mult de 200 de zile pe munte! În fiecare zi. Se pare că anul acesta batem recordul!
Cel mai mare proiect, și anul acesta, a fost participarea la programul Anii Drumeției al Consiliului Județean Sibiu.
Încă n-am tras linie, oficial, sub realizările acestui an în munții sibieni dar, la o prima aproximare…am refăcut 166 de kilometri de potecă în Munții Lotrului și 100 de kilometri în Munții Făgărașului.
Asta a presupus să instalăm peste 330 de stâlpi!! Și 240 de săgeți indicatoare.
330 de stâlpi!!!”.
Postarea de pe pagină continuă cu detalii despre greutăți și satisfacții:
„Dacă ai dus, vreodată, la deal, o țeavă de 3 metri lungime, care ți se balabaneste pe umeri, da, pe amândoi, că îi tot schimbi poziția, de pe unul pe altul, cu speranța că poate pe celălalt o să-ți fie mai ușor, dacă ai dus beton în rucsac, ale cărui kilograme îți par rezonabile la început dar devin blestemat de grele pe măsură ce urci spre creastă, dacă ai avut în cârcă 5 litri de apă, din care n-o să bei, deși ți-e sete, că apa aia e necesară să uzi betonul de la fundația încă unui stâlp, dacă mâinile ți-au fost ocupate cu o rangă cu care o să sapi groapa viitorului stâlp de marcaj și o să o sapi de mai multe ori pentru un singur stâlp fiindcă oh, nu iarăși!, la un moment dat, înainte de a fi suficient de adâncă, dai de un pietroi care pare să fie mare cât muntele și n-ai încotro, trebuie să abandonezi locul și să încerci în altă parte, unde poate vei fi mai norocos, ei, dacă ai făcut de-astea o dată poate o să înțelegi ce înseamnă să o faci de 330 de ori!
Probabil c-am pictat în jur de 10.000 de semne de marcaj, pe arbori, pe stânci, pe stâlpi…
Dacă ai stat, vreodată, cu nasul în găletușa cu vopsea, de dimineață până seara, dacă hainele ți-au arătat atât de colorat stropite cu vopsele încât lumea a început să-ți dea câte ceva de pomană, cu licăriri de milă în ochi, vai, sărmanii de voi!, dacă a trebuit să te contorsionezi ca să ajungi în singurul loc unde ar fi putut fi pus încă un semn de marcaj, dacă ai lucrat, la același semn, de patru ori, întâi i-ai făcut fondul cu alb, apoi te-ai întors să desenezi partea colorată, ai mai venit o dată să-l acoperi cu lac, pentru protecția marcajului și să-i adaugi biluțe de sticlă, “praf de stele”, ca să fie un pic reflectorizant noaptea, în lumina frontalei și dacă te-ai întors și a patra oară, la cea mai delicată operație, să ștergi cumva, cât poți de discret, semnele prea mari față de standard, ei, dacă ai făcut de-astea o dată, poate o să înțelegi ce înseamnă să o faci de zece mii de ori!
Și dacă ai fost pe munte și te-a prins ploaia, vântul, dacă a fost arșiță sau au zornăit tunete la urechea ta, dacă te-au alergat câinii de stâna și ai dat nas în nas cu ursul, dacă ai dormit în cort și în refugiu ori înghesuit, în aceeași cameră, cu încă câțiva colegi de tură obosiți și nu tocmai proaspăt spălați, dacă ai făcut asta într-o zi a anului, poate o să înțelegi ce înseamnă să o faci timp de 200 de zile…
Iar dacă o să înțelegi toate acestea atunci sigur o să înțelegi de ce suntem atât de mândri de munca noastră și a tuturor voluntarilor care ne-au ținut isonul!”.
