Astăzi, 9 martie a fost Ziua Deținuților Politici Anticomuniști. Știați că în Cimitirul Municipal sunt îngropați 7 luptători anticomunism? Povestea lor este dramatică, și tocmai pentru a li se aduce un veșnic omagiu, în Cimitirul Municipal a fost așezat un monument. Monumentul Dabija se găsește în capătul aleii principale din Cimitirul Municipal, pe partea dreaptă, vis-a-vis de Cimitirul Evreiesc, scrie Primăria Sibiu pe Facebook.
„După ce grupul condus de Dabija a atacat Percepţia din Teiuş, Securitatea şi Jandarmeria au depus eforturi intense pentru descoperirea şi arestarea membrilor organizaţiei, mai ales că aflaseră că aceştia se refugiaseră în munţi şi că pregăteau noi lovituri. De altfel, acţiunile organelor de represiune s-au intensificat în toată ţara, în condiţiile în care, începând din toamna anului 1948, numărul grupurilor de rezistenţă s-a mărit considerabil, acestea făcându-şi simţită prezenţa pe aproape întreg cuprinsul ţării. Teohari Georgescu afirma la o şedinţă a M.A.I.: „Lupta nu se opreşte, ci ea creşte în intensitate, căci duşmanul turbează şi el va căuta şi poate încă să lovească”. Anul 1949 a reprezentat anul de vârf în privinţa arestărilor efectuate în problema „bande”. Cum unele organizaţii trecuseră deja la anumite acţiuni de forţă, problema era privită cu îngrijorare de către conducerea Securităţii, totul fiind corelat cu acutizarea conflictului internaţional între cele două blocuri.
În acest scop, Direcţiile Regionale de Securitate Cluj şi Sibiu, pe raza cărora activa grupul, au încercat să-şi infiltreze agenţi în cadrul organizaţiei, care ulterior să ducă la descoperirea locului unde aceasta era cantonată şi la arestarea tuturor membrilor.
Aflând că gruparea de rezistenţă era condusă de un ofiţer, Securitatea a decis trimiterea în munţi şi infiltrarea în grup a unor foşti ofiţeri, presupunând că Dabija ar fi fost interesat să ia legătura cu aceştia. Acestora li s-a creat legenda că ar fi fost urmăriţi de autorităţi, pentru a putea fi acceptaţi mai uşor de către membrii organizaţiei105. Se pare că această metodă a fost sugerată chiar de Emil Bodnăraş şi a fost aplicată pentru prima dată în toamna anului 1948, în încercarea de a-l captura pe locotenentul Leonida Bodiu (…)
La 28 octombrie 1949, Nicolae Dabija, Titus Onea, Ioan Scridon, Gheorghe Opriţa, Traian Mihălţan, Augustin Raţiu şi Silvestru Bolfea au fost executaţi la Penitenciarul Sibiu.
Înainte de a fi ucis, maiorul Dabija a strigat „Trăiască România!”. Trupurile lor au fost aruncate într-o groapă comună, în Cimitirul Săracilor din Sibiu, fără măcar să li se pună deasupra capului o cruce.“
