Conducătorii a trei instituții culturale emblematice din Sibiu avertizează asupra pericolelor la care este expus patrimoniul național și cer măsuri imediate.
Foto: Muzeul Național Brukenthal
Reproducem integral pozițiile exprimate de cei trei manageri culturali, pentru a înțelege amploarea problemelor cu care se confruntă instituțiile de cultură.
„Într-o singură voce, managerii instituților de cultură din Sibiu, atrag atenția asupra importanței și valorii patrimoniului cultural național și a continurării investiților!
Cei trei manageri, tineri, din Sibiu sunt:
– Alexandru Constantin Chituță, manager Muzeul Național Brukenthal
– Ciprian Stefan, manager Muzeul Muzeul Astra
– Răzvan Pop, Biblioteca Astra Sibiu.
Toate cele trei instituții culturale conduse de acești manageri au avut în ultima vreme rezultate excepționale!
Cele trei instituții culturale au pe lângă rezultatele obținute printr-un management performant și valoare de simbol pentru cultura românească:
Muzeul Național Brukenthal, prima instituție muzeală deschisă publicului în 1817, cu cea mai valoaroasă colecție de pictură europeană din România, singura instituție din România premiat cu premiul Europa Nostra pentru educație
Complexul Național Muzeal ASTRA, cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, distins cu premiul Micheletti
Biblioteca Biblioteca Astra Sibiu, începând cu 1905, prima bibliotecă naţională publică, muzeul cu piese de artă, istorie și etnografie şi prima sală de teatru român din Transilvania
Alexandru Constantin Chituță a afirmat: <Patrimoniul și Muzeul Național Brukenthal nu sunt de second hand, sunt de calitate premium! Avem nevoie de investiții majore în ceea ce înseamnă sistemele de siguranță. Avem nevoie de amenjarea depozitelor cu toate elementele necesare: aparte de dectare fum, persoane, spargeri etc.
Decidenții politici trebuie să înțeleagă că nu vorbim despre colecții private și vorbim despre mărturii ale existenței noastre pe acest pământ. Vorbim despre patrimoniul național, istoria și mândria țării noastre!
Avem nevoie să restaurăm într-un mod profesional clădirile în care avem expoziții și depozite.
Instituțiile muzeale au nevoie de personal calificat care să continue munca de conservare, cercetare și restaurare a patrimoniului deținut. Investiția în cultură este o investiție pentru viitor!”
De asemenea a făcut un apel public mediului politic din România, Guvernului și Parlamentului <pentru a fi invitați la un dialog constructiv, care nu are rolul de a găsi vinovați, ci de a identifica, împreună cu autoritățile, situația prezentă ne obligă și ne responsabilizează să găsim soluții pentru începerea rezolvării problemelor stringente acumulate în domeniul cultural. Abuzurile asupra operelor de artă sunt o oglindire a abuzurilor pe care oamenii le exercită unii asupra altora. Atunci când o pictură este furată sau distrusă nu doar proprietarul este păgubit ci generații la rând de vizitatori. Avem cu toții nevoie să evităm astfel de tragedii, avem cu toții nevoie de un regim normal de desfășurare a dinamicii culturale, fără îngrădiri ale accesului la cultură.
Avem nevoie de autostrăzi, de spitale, de școli dar avem nevoie și de investiții în Muzee!!!
Este o temă actuală asupra căreia avem cu toții datoria de a stărui …>
Ciprian Stefan a afirmat: <Dezbaterea anului, furtul tezaurului! Soluții?
Nimic! Doar vinovați, plângeri și epatări!
Realitatea:
Expoziție realizată într-un muzeu de 10 ori mai dotat ca orice MUZEU NAȚIONAL DIN ROMÂNIA.
Jaf executat sub 3 minute, când viteza de reacție în lume, a structurilor de forță este de minim 5 minute.
Multă polemică și dezbateri, nicio soluție sau direcție pe termen mediu și lung pentru protejarea și valorizarea Patrimoniului Național.
Tăierea fondurilor, a instrumentelor de finanțare construite în perioada 2023-2024, deci adio infrastructură culturală.
Găsirea de vinovați, boala noastră de secole, în miniștri sau alte persoane publice, în loc de dialog și de asumarea realității, coroborate cu identificarea soluțiilor.
Epatare, epatare și lipsă de viziune în sectorul cultural!
Sunt 6 puncte crunte! Rețeaua Națională a Muzeelor din România are, DA, soluția!
Tăiem de la Ministerul Culturii?! Tăiem dezvoltarea organică și spirituală a societății?
No, dragii mei! Noi, ăștia din muzee, dăm totul pentru a transmite mai departe o moștenire, generațiilor care vor veni după noi!
Pentru noi Cultura e un mod de viață!>
Răzvan Pop a afirmat: <Am ajuns să mă bucur că s-a furat coiful.
Mă bucur pentru că în sfârșit cei care perorează toată ziua pe la tv, experții în orice, politicienii main stream, influencerii și toți cei care își dau cu părerea despre orice, au descoperit cuvântul CULTURĂ. Și tot ei au aflat că România are patrimoniu cultural.
Nu cred că mai mult de 10% dintre români au avut curiozitatea de a vedea Coiful de la Coțofenești în mulții ani în care a stat expus în subsolul MNIR. Dar acum suntem cu toții vexați și impresionați de pierderea sa alături de cele câteva brățări dacice. La fel cum suntem șocați de numărul mic de cititori români deși primul lucru la care renunțăm din casele noastre sunt tocmai cărțile.
Societatea românească, în întregul ei, discută serios pentru prima oară în ultimii 20 de ani despre cultură și patrimoniu românesc. Și dacă tot discută este bine să afle mai multe idei de dialog:
Este bine să asculte experți și specialiști, oameni cu pregătirea necesară pentru a susține un astfel de dialog. Cel care vorbește despre sănătate și mediu și politică și business și can-can, cu siguranță nu este un expert în cultură și patrimoniu cultural.
Este bine să discute de cum sunt plătiți specialiștii din domeniu, mulți dintre ei (cu cărți și articole publicate, cu doctorate de specialitate) gravitând în jurul salariului minim pe economie.
Este bine să aflăm că cercetătorii români, cu fonduri financiare ridicole, continuă să pună în valoare patrimoniul cultural din România, existând într-un anonimat desăvârșit, prim planul avându-l alte categorii profesionale și financiare.
Este bine să discute despre reanalizarea practicii de susținere financiară externă a instituțiilor culturale, total deficitară în acest moment.
Este bine să descopere că în mai mult de 70% din localitățile din țara noastră, pur și simplu nu există, de facto, vreo instituție culturală, alta decât
manelele de la nunți și alte cumetrii.
Este bine să aflăm că în România nu există vreo entitate culturală care se ridică la capacitatea infrastructurală a muzeului blamat din Olanda>”.
