Asociația culturală „ArtX” din Oradea aduce în atenția publicului, în Palatul Brukenthal din Sibiu, o expoziție de porțelan fin ce abordează o evoluție și incursiune din Orient până în Occident, deosebită și inedită prin prezentarea imersivă.
Colecționarul Paul Brumaru este persoana pasionată de universul porțelanului și al ceramicii care deține peste 50 de servicii pentru servire în gastronomie (servirea mesei, cafelei, ceaiului, lichiorurilor, etc.) precum și piese individuale, inedite, însumând un număr de peste 3000 de piese. Pasiunea lui nu se oprește în a avea și admira piesele din porțelan, el reușește cu talent și pricepere să capteze atenția interlocutorului, și să-l fascineze cu detalii despre producător, simboluri și mărci, precum și cromatica sau nevoia de utilizare a acestora.
Cu o experiență bogată în managementul ospitalier, Paul Brumaru creează evenimente speciale în care se expun și folosesc piesele din colecție, reușind astfel să transpună participanții într-o altă epocă.
Împreună cu partenerii de la „ArtX”, Angela Lupșea – președinte, Larisa Birta – creator de conținut social media și actorul Șerban Borda au dat viață unor spații muzeale din Casa Darvas – La Roche, unde Ceaiul burghez, Sunday Brunch-ul sau Cina de epocă au completat atmosfera de Belle Epoque a casei.
Muzeul Național Brukenthal vă invită la un eveniment cu „experiențe senzoriale culinare” coordonat de Paul Brumaru și Angela Lupșea. Te îndeamnăm să-ți descoperi valențe ale personalității proprii comparate cu cele ale individului din societatea de odinioară, totodată punând în balanță comunitatea de azi.
Asociația culturală „ArtX” organizează și dezvoltă din 2011 proiecte de formare culturală, educațională, proiecte teatrale și de divertisment pentru societatea orădeană și nu numai și își propune să pună în lumină valori umane speciale care știu să dea sens vieții cotidiene și să educe, prin plăcerea cunoașterii, societatea de azi.
Expoziția poate fi vizionată în perioada 06 Noiembrie 2024 – 31 ianuarie 2025.
Din istoria pieselor prezente în expoziție muzeul face cunoscut publicului informații care să rămână în amintirea vizionării și poate, să dezvolte pasiuni pentru acestea pe viitor.
Secole la rând, obiectele din misteriosul „aur alb” au reprezentat luxul absolut în Occident. Celadonul este cel mai vechi tip de porțelan. De o duritate excepțională, acesta are o culoare verde pal, obținută prin ardere. Nu întâmplător, aceasta încearcă a reproduce jadul, cel mai prețios material în cultura Orientală. Capricios, greu de prelucrat (doar 2 obiecte din 10 supraviețuiesc întregului proces de creare), celadonul a fost mult timp preferatul sultanilor Otomani, care îi acordau proprietăți miraculoase: conform legendelor, aceste vase își schimbau culoarea în contact cu otrava.
Odată cu descoperirea oxidului de cobalt, obiectele bicolore alb – albastre au câștigat o mare popularitate, ajungând să domine lumea porțelanurilor orientale.
În ciuda numeroaselor încercări, secretul porțelanului a rămas în Orient, până la începutul secolului al 18-lea, când la Meissen a fost obținut pentru prima dată porțelan Occidental. Odată secretul descifrat, nu mai rămânea decât decorarea sa, conform „modei” Orientale. Astfel, artizanii, studiind obiectele prețioase, au început să le reproducă pe noile porțelanuri. Motivele chinezești, atât de populare, s-au dovedit totuși dificil de reprodus. Pepenii, bambusul, rodiile sau piersicile nefiind elemente familiare artizanilor, aceștia le-au transpus prin intermediul altor elemente familiare. Astfel, probabil cel mai renumit model din lume, „Zweibelmuster” folosește din belșug motivul cepei și al florilor de ceapă, fiind o transpunere a rodiilor de către artizani. Cu toate acestea, modelul s-a dovedit extrem de popular, fiind preluat, în timp, de numeroși alți producători.
În cadrul expoziției se poate descoperi un obiect autentic Meissen Zweibelmuster, ascuns într-o serie de 4 exponate, aparent identice.
Odată cu dezvoltarea tehnicilor de execuție, și-au făcut apariția obiectele din porțelan decorate într-un stil autentic occidental, unul dintre cele mai vechi „modele” fiind „Florile Germane – Deutsche Blumen”.
Exporturile japoneze
Japonia este țara cu cea mai mare diversitate de tipuri de ceramică și porțelan. Cu toate acestea, pentru publicul din Occident, porțelanul japonez este sinonim cu un singur tip de porțelan, extrem de subțire, denumit popular „coajă de ou”, cu decorațiuni extrem de laborioase, pe exteriorul obiectelor, și foarte rar pe ambele părți. Temele regăsite sunt de cele mai multe ori „tradiționale”. Demn de menționat este faptul că aceste porțelanuri au fost produse de la bun început pentru a fi trimise Occidentului, încercând a satisface așteptările acestuia (tortița ceștilor pentru ceai este o adiție vestică).
Producătorul și produsul. Creatorul
Ciudat și rar totodată, marcajul ROBJ reprezintă o anagramă a numelui fondatorului său, Jean Born. Modesta afacere s-a transformat radical după decesul prematur al fondatorului său. Compania nu a produs niciodată, fiind unul dintre primii „Editeurs”, producția efectivă a produselor sale fiind realizată de companii de renume ca Villeroy & Boch, Sevres sau Michelaud Frères (Limoges). Numele acestei companii este strâns legat de lumea modernă, comercializând obiecte special concepute pentru a impresiona. Unul dintre afișele lor publicitare sugerând exact aceasta: Robj sunt cadourile cele mai apreciate.
Despre faianță
Originar din Faenza, Italia, bine-cunoscutul cuvânt desemnează ceramica poroasă, care, prin glazurarea sa specifică cu staniu, imită vizual, cel puțin, porțelanul. Diferența majoră față de acesta este structura vitroasă: porțelanul este mult mai dens, dur, și translucid, pe când faianța este mai puțin dură, și opacă. Cele mai renumite centre de producere ale acesteia sunt Franța, Olanda și Italia. Marele neajuns al acestui material este degradarea, din punct de vedere vizual, cel puțin, în timp, datorită utilizării intensive: de obicei apar micro fisuri în suprafața glazurii, care duc ulterior la pătarea iremediabilă a obiectului.
Ceramica și porțelanul azi
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor moderne, ceramica și porțelanul modern s-au transformat. Deși limba română este săracă din acest punct de vedere, lumea modernă a ceramicii este extrem de complexă și diversificată. În ciuda faptului că porțelanul clasic a rămas cel mai „aristocrat” tip, iar faianța a pierdut din popularitate, sunt demne de menționat două categorii de ceramică omniprezente. De la inventarea sa, porțelanul fosfatic (bone china) a câștigat rapid teren, ajungând să domine piața la nivel internațional. În paralel, ceramica dură (stoneware) a câștigat datorită rezistenței sale extreme, fiind deosebit de apreciată în lumea gastronomiei contemporane.
Într-o lume guvernată de modern, normare și optimizare a producției, manufacturarea produselor de lux pare a fi anacronică. Dacă unele manufacturi istorice, precum Meissen, păstrează tradiția multiseculară, altele, precum KPM dau viață modelelor străvechi, transpunându-le în obiectele de uz contemporan (modelul iconic Kurland, readus la viață printr-un „cup to go”, al cărui succes răsunător a dat un nou suflu întregii manufacturi).