Holodomorul, foametea provocată artificial în Ucraina, de către Stalin, între 1932 și 1933, a ucis peste 8 milioane de oameni. Unele surse susțin că numărul victimelor din rândul ucrainenilor este dublu.
Dramele din Ucraina, din timpul Holodomorului, sunt teribile, iar cele mai teribile sunt cazurile de canibalism, a explicat istoricul Armand Goșu, pentru PressHUB.
„Rapoartele poliției politice reconstituie contexte în care a fost atras soțul în casă, a fost lovit, omorât apoi gătit. În alte cazuri, oamenii dezgropau animale moarte cu luni în urmă, luau carnea care mai era pe oase și încercau să o gătească.
În primăvară, mulți s-au salvat mâncând rădăcini”, a arătat istoricul.
Situația era atât de dramatică, încât trenurile care treceau prin zonele din Ucraina afectate de foamete erau obligate să aibă perdele trase la ferestre. Și nu mai opreau în gări.
„Copii, femei, bărbați dezbrăcați sau îmbrăcați sumar, arătau cumplit, încercau să intre în gări în speranța că cineva le aruncă o bucată de pâine sau se pot agăța de trenuri, pentru a pleca din satele care erau blocate cu militari, pentru ca nimeni să nu le părăsească”, a menționat Armand Goșu, pentru PressHUB.
Supraviețuire miraculoasă în mijlocul foametei
Istoria cruntă a Holodomorului, reținută de documentele din arhive, a fost trăită pe viu de Vera Pulvas, cu care PressHUB a discutat în exclusivitate.
Vera Pulvas are azi 89 de ani. S-a născut într-un sat din Ucraina, în 1933, în plină foamete. O foamete indusă artificial de către Stalin, care a decis să le ia țăranilor ucraineni produsele agricole din gospodărie. Practic, cu poliția politică și cu armata, Stalin a luat tot ce însemna cereale.
Rămași fără hrană pentru ei și pentru animale, fără posiblitatea de a părăsi satele afectate de foame, pentru că erau încercuite de armată, cel puțin 7 milioane de ucraineni au murit de foame.
„Holodomorul a fost în centrul Ucrainei mai ales, în satul nostru, satul se numea Iustingrad, regiunea Kiev, la acea vreme. A fost o perioadă dificilă. Soldați au fost trimiși în satul nostru, de la Moscova, să ne ia toată mâncarea.
Erau în fiecare casă, luau totul: cereale, mâncare, chiar și mâncare pentru copii. Oamenii ascund mâncarea în pătuțuri, sub saltele, dar au căutat și au luat totul. A fost foarte greu”, a povestit, pentru PressHUB, Vera Pulvas.
Născută într-un moment fatidic din istoria Ucrainei, un genocid, a supraviețuit cu greu și cu mult noroc.
„Mătușa mea locuia în vestul Ucrainei, nu era foame acolo, și ne aducea niște cereale, niște făină. Așa m-au hrănit. Aproape am murit. Datorită mătușii mele, am supraviețuit.
Dar oamenii au suferit, căutau cartofi înghețați în grădină, au căutat broaște și melci în râuri. Au mâncat frunze din copaci, le-au tăiat și prăjit pentru a le mânca. Au fost cazuri grave când copiii mici au murit și apoi au fost mâncați de familiile lor”, a aflat Vera Pulvas de la părinții ei care i-au salvat viața.
Norma de cereale, imposibil de livrat
De ce a creat Stalin foametea cruntă din Ucraina? Începuse colectivizarea cu forța. Țăranii harnici, cu terenuri în proprietate, (culaci, echivalentul chiaburilor din România) care s-au opus ca acestea să fie luate la colectiv, au fost fie uciși, fie arestați și deportați în Siberia. Iar restul au fost obligați să dea statului norme de cereală imposibil de atins.
„Datorită condițiilor excepționale din 1930, recolta a fost de-a dreptul excepțională, cu 25% mai mare decât de obicei. Asta a însemnat câteva zeci de milioane de tone de cereale în plus față de media obișnuită. Această recoltă record l-a încurajat pe Stalin să continue colectivizarea și să impună cote tot mai ridicate la rechizițiile de cereale.
Problema era că Stalin avea nevoie vitală să crească producția, să o vândă la export, pentru a încasa mai mulți bani, iar cu banii respectivi să cumpere utilaje pentru industrializarea URSS, cea de a doua mare industrializare a Rusiei”, a explicat istoricul Armand Goșu.
Stalin avea nevoie de tot mai mulți bani și îi făcea prin vânzarea de cereale. Doar că agricultura depindea la acea vreme foarte mult de climă. Iar în 1931, nu a mai fost favorabilă.
„S-au făcut mult mai puține cereale, recolta era mai mică cu 20 de milioane de tone. În schimb, norma de colectat a devenit și mai mare. În lumea satului ucrainean, se practica un tip de agricultură depășită, căci nu aveau ustensile și nici tehnică agricolă. Împărțeau recolta o parte pentru familie, o parte pentru animale, o parte pentru însămânțare și o parte pentru vânzare.
Stalin, cu normele lui exagerate, a distrus acest echilibru care oricum era fragil. În loc să ia recolta care mergea la piață, 15-20%, el a luat 35% din recoltă. Echilibrul a fost complet distrus. Ce rămânea populației pentru supraviețuire a scăzut dramatic”, a detaliat Armand Goșu.
Soldații sovietici luau hrana ascunsă în pătuțurile copiilor
Foametea i-a ucis pe ucraineni cu milioanele. Vera Pulvas își amintește, pentru PressHUB, de poveștile cu oameni care cădeau pe stradă și mureau acolo, pe loc.
„A fost o perioadă foarte grea, oamenii mureau, o persoană putea să meargă și să moară pe stradă. Au venit dricuri în satul nostru, au adus cadavrele și le-au scos din sat, în gropi comune”.
Bătrâna nu are, nici după atâția ani, vorbe bune pentru soldații sovietici.
„Oamenii i-au implorat să lase ceva de mâncare copiilor, dar au fost foarte cruzi, au luat totul. În 1947 a fost și foamete, dar i-a fost mai ușor să supraviețuim datorită recoltei pe care o aveam. Oamenii se duceau la muncă, la câmpurile de cereale, dar nimeni nu avea dreptul să ia nici măcar un pic de cereale.
Copiii, după recoltare, mergeau la câmp și strângeau spice de grâu. Dar câmpurile erau supravegheate de soldați, prindeau copii, îi băteau și luau tot ce adunaseră. Și copiii după astfel de cazuri le era foarte frică”, a povestit Vera Pulvas.
1 milion de arestați
Stalin a dat, în august 1932, o lege prin care cei care nu dădeau recoltele la stat erau deportați. Iar în virtutea acelei legi, au fost arestați în câteva luni aproape un milion de oameni.
„Atât de mare era numărul arestaților, încât Stalin a trebuie să intervină și să oprească arestările”, a menționat Armand Goșu.
Foametea teribilă indusă de toate aceste măsuri au făcut peste 7 milioane victime. Rușii nu recunosc nici azi că atunci a avut loc un genocid al ucrainenilor. Afirmă că foametea nu a fost îndreptată împotriva ucrainenilor, ci a fost doar o politică economică greșită.
„Rușii zic că Stalin nu avea nimic împotriva ucrainenilor. Or, se știe că Stalin avea ceva împotriva ucrainenilor, încă de la formarea URSS, când Lenin a decis să facă o federație ca formă de stat. În decizia lui Lenin, și ce s-a întâmplat în Ucraina a jucat un rol foarte important”, a explicat, pentru PressHUB, Armand Goșu.
Autor: Răzvan Chiruță, Redactor Șef PressHUB
