Se numără printre cei mai mari sportivi sibieni din toate timpurile. Cu 2 participări la Jocurile Olimpice de vară, în 2 probe diferite (20 km marș la Atena în 2004 și maraton la Rio în 2016), atleta Daniela Cîrlan e un exemplu pentru toți cei care își doresc performanță, în orice domeniu, nu doar în sport. Povestea ei, cu succese minunate, dar și obstacole incredibile, va fi dezvăluită într-o carte care va cunoaște lumina tiparului în acest an.
foto: facebook/Daniela Cîrlan
Ambițioasă și talentată, dar peste toate extrem de tenace și muncitoare până la epuizare, Daniela Cârlan a reușit. Aproape de una singură! „Atunci când am renunțat la performanță mi-am propus să stau departe de acest univers unic. L-am lăsat în urmă cu frumusețea lui și m-am îndreptat spre o altă lume, ce tot universului îi aparține. Lumea copiilor.“, dezvăluie Daniela Cîrlan într-un interviu acordat în EXCLUSIVITATE pentru Mesagerul de Sibiu.
Născută la Sibiu, într-o zi de toamnă, Daniela Cîrlan a început cariera în atletism cu performanțe formidabile, între care un titlu de vicecampioană europeană la 5000 m marș. În 2004, anul participării la Jocurile Olimpice de la Atena, a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa I.
foto: Mesagerul de Sibiu
Cum ai ajuns la atletism?
În acele vremuri, la școală, în fiecare toamnă se făceau selecții pentru diferite discipline sportive. La Școala Generală Nr. 20 s-a făcut selecție pentru Atletism, iar în cadrul acestei selecții nu am fost selecționată. DE CE? Aveam să aflu mai târziu. Cum nu am fost selecționată, am ales să merg singură la stadion.
Unde făceați antrenamente și când ai ajuns la prima mare performanță?
Antrenamente făceam în incinta stadionului municipal, în sala de atletism sau pe aleile parcului Sub Arini. La performanță am ajuns destul de repede, după doi ani aveam medalia de bronz la campionatele naționale, iar după trei ani eram componentă a lotului național de atletism.
Ce ai simțit la primul concurs câștigat?
Să tot fie mai mult de un sfert de veac de la prima cursă câștigată și nu îmi amintesc prea multe, dar după fiecare cursă câștigată, eu mă gândeam la următoarea.
Parteneri de antrenament?
Colegii, prietenii, familia sunt cei ce mi-au fost parteneri de antrenament. Îmi făceau cadou timpul lor, pentru ca eu să progresez mereu și să îmi îndeplinesc obiectivele.
De ce ai ales marșul?
Marșul m-a ales pe mine. Eram ultima venită în grupă, iar în viziunea antrenoarei de atunci, nu eram bună la nicio probă. În grupa noastră aveam o colegă mai mare care concura în probele de Marș. Să nu mai facă singură antrenamente, mi-a sugerat să fac și eu antrenamente de Marș. Din fericire, din primul an în această probă am câștigat medalia de bronz, dând startul unui drum încununat cu succes.
Ai avut vreun model?
La începutul carierei mele admiram foarte mult ambiția, concentrarea și dăruirea de a câștiga fiecare cursă a Gabrielei Szabo.
Ce ai avut tu și n-au avut ceilalți atleți, în curse, la club?
Dorința de a învinge, dorința nebună de a concura. Capacitatea de a mă autodepăși. Acestea au fost atu-urile mele.
La ce a renunțat Daniela Cîrlan, pentru a progresa mereu și mereu?
Dacă spun „am renunțat“ sună a neasumare. Pot spune că am ales un drum care m-a învățat să escaladez un munte. Un drum anevoios, cu multe intemperii și sacrificii. Un drum pe care l-am respectat, l-am apreciat și mi l-am asumat. Într-un sfert de veac de performanță, drumul ales nu a dus mereu spre linia de sosire. Dar, atunci când am atins un vârf, a meritat tot efortul depus.
Câte ore te antrenai pe săptămână și cum te-ai descurcat cu școala, în tot acest timp?
Mă antrenam aproximativ 35 – 40 de ore pe săptămână. În clasele 6 – 8 a fost bine, la liceu a fost mult mai greu, deoarece plecam foarte mult și nu reușeam să fiu la zi cu materia predată. La finalul clasei a 12-a eram în cantonament, ratasem prima sesiune de Bac, fără niciun regret. În acea perioadă participasem la Campionatele Europene de juniori, unde am obținut medalia de argint, devenind vicecampioană europeană, cu a 5-a performanță mondială a sezonului. Am susținut abia apoi examenul de Bac, în a 2-a sesiune.
foto: Mesagerul de Sibiu
Ce-ți plăcea să faci în timpul liber?
Timpul liber în foloseam pentru odihnă pasivă sau citeam.
Ai ajuns la Olimpiadă, visul oricărui sportiv. Cine te-a sprijinit și te-a însoțit în această mare realizare?
Jocurile Olimpice, o lume unică! Competiția supremă – râvnită de orice sportiv. Emoții și trăiri ce se întâlnesc rar. Este o lume de vis, destinată în exclusivitate sportivilor de mare performanță. Pentru a participa la această competiție muncești ani, treci prin selecții și competiții multiple, doar cei care își joacă rolul pe aceste arene le înțeleg.
Înaintea JO de la Atena mergeam în cantonamentele lotului național mai mult singură. Am obținut calificarea pentru JO la o competiție în Ungaria, unde, înaintea cursei, antrenorii de la lot nu îmi dădeau șanse să termin competiția. Dar eu, cu nebunia mea de a concura, am reușit.
foto: daniela cirlan
Ai renunțat după 2004 la această probă… de ce? Erai în topul celor mai valoroși sportivi ai județului.
Pe lângă plăcerea nebună și nevinovată de a concura, mai am și curajul de a schimba totul la 180 de grade, dacă doresc să schimb ceva. Atunci când sunt într-un loc în care nu mai pot progresa, în care simt că stagnez, fac o schimbare. Mă strângeau prea tare încălțările probei de marș, care mi-a adus succes, iar atunci am ales cărarea sufletului – alergarea.
Cine te-a sfătuit să încerci maratonul? Ai performat imediat. Cum de ai ales să alergi pentru CSM Zalău ori CSM Onești?
Am ales cu sufletul! De la începutul carierei de sportiv îmi doream să alerg. Schimbarea a venit la pachet cu încurajările colegelor mai mari de la lot. Schimbarea a fost grea, parcă începusem alt sport. Am ales cluburile care doreau performanță. După un an au apărut și rezultatele în probele de alergare. Loc 1 la CN de semi-maraton, și după doi ani am obținut calificarea la CM de semi-maraton.
A urmat o nouă Olimpiadă… O calificare care a încununat în mod strălucit o carieră de adevărată campioană. Cum a fost drumul spre Rio, cum a fost acolo?
Rio, un drum liber. În acea perioadă am alergat multe curse de șosea, de la 2 km până la maraton. La unul dintre maratoanele alergate am obținut și baremul de calificare la JO. Nu a fost un obiectiv, a fost o reușită a unui sezon alergat liber. Cred că la aproximativ două luni de la realizarea baremului am fost informată de cei de la club că îndeplinisem baremul și pot participa. Eu nici nu știam că timpul realizat mi-a adus calificarea la JO. Această competiție a fost ultima de mare anvergură la care am participat.
La un an distanță am renunțat la competiții și am luat startul în cariera de profesor și antrenor.
Amintiri care ți-au marcat cariera de sportivă?
Competițiile din Japonia sunt o amintire frumoasă și ultimii doi ani în care am alergat liber. Sportul m-a învățat despre corectitudine, asumare, respect, implicare, dăruire și alegeri. Să joc în alb și negru, fără nuanțe de gri.
foto: daniela cirlan
N-ai rămas în lumea sportului de performanță, dar ești aproape de copii. Ce faci acum?
Atunci când am renunțat la performanță mi-am propus să stau departe de acest univers unic. L-am lăsat în urmă cu frumusețea lui și m-am îndreptat spre o altă lume, ce tot universului îi aparține. Lumea copiilor. Acum sunt profesor de Educație Fizică și Sport la Școala Gimnazială Româno-Finlandeză ERI Sibiu și antrenor de atletism pentru copii.
https://www.facebook.com/pages/?category=your_pages&ref=bookmarks
https://www.daniela-cirlan.com/ proiecte în lucru
foto: daniela cirlan
Ești activă pe rețelele de socializare? Cum e Daniela Cîrlan în 2023?
Încerc să țin pasul. Nu sunt o persoană care are ca hobby socializarea, însă îmi place să scriu despre mine și despre ceea ce fac.
2023 e anul proiectelor!
Dezvolt un proiect de tabere sportive, unul de antrenamente personalizate pentru alergătorii amatori și un magazin online cu articole handmade, confecționate de mine și de fratele meu.
Acum 3 ani am scris și o carte. Estimez finalul anului pentru publicarea ei.
