Soții Adriana și Adrian Ploșniță au fost performerii săptămânii în sportul sibian. Prezențe obișnuite în concursurile de alergare montană din calendarul intern, cu rezultate foarte bune, cei doi au trecut linia de sosire în cursa TDS de 152,4 de kilometri și 9000 m diferență de nivel, din cadrul celebrului Ultra Trail Mont Blanc, „cea mai prestigioasă cursă de trail running din lume”. Amănunte legate de cursă, într-un scurt interviu acordat pentru cititorii Mesagerului de Sibiu
sursa foto: Adrian Ploșniță
Reporter: Cât timp v-ați pregătit pentru această cursă?
Adriana Ploșniță: De când ne-am înscris. Din ianuarie
R: E cea mai lungă probă pentru voi?
A. P.: Nu. Cea mai lungă a fost cursa regină: UTMB (170km, 10.000 D+), în 2018 și 2021
CITEȘTE și FABULOS Sibienii Adriana și Adrian Ploșniță au cucerit Mont Blanc în alergare
R: Cât a costat echipamentul folosit și cine vi l-a achiziționat?
A. P.: Echipamentul este costisitor și îl cumpărăm pe parcurs, pentru Adrian. Pe mine mă susține Sport Guru pe această parte: echipament și nutriție. Dar costul cursei, drumul si șederea aici sunt costisitoare.
R: De ce TDS, de ce Mont Blanc?
A. P.: Ne place atmosfera de aici. Tds-ul a fost o provocare. Nu ne-au selectat în acest an pentru UTMB, fiind un sistem mai complicat, și am ales în consecință TDS. Auzisem că este mult mai tehnic decât UTMB, iar acest lucru ne-a provocat.
R: Condițiile atmosferice nu se anunțau tocmai bune. S-a și schimbat traseul. V-a fost teamă? Până la urmă muntele e munte, iar vremea poate provoca accidente, chiar tragedii
A. P.: Cumva ne așteptam să vină greu, pentru că așa este în cursele lungi. Îți e greu, îți revii și tot așa de multe ori. Dar neștiind deloc traseul, nu prea ne-a speriat noua ruta 😄
R: Ați luat startul. Cum a fost pe noapte, pe ploaie?
A. P.: În prima noapte a fost cam rece, dar nu a plouat. A doua noapte am început-o pe ploaie, dar între timp s-a oprit, spre dimineata. Am continuat. Nu este indicat să faci pauze sus, în zone expuse, deoarece muntele nu iartă. Așa că am mers încet cât să nu ne epuizăm și să ajungem în următorul check point. Și așa a trecut noaptea.
R: Probleme, impresii de pe traseu?
A. P.: Probleme am avut eu, cu stomacul. Se întâmplă multor alergători de cursă lungă. Fiind frig, cald îți poate afecta stomacul. Cumva am trecut și peste asta.
Traseul, spectaculos, greu, tehnic. Urcări foarte lungi, cu coborâri foarte lungi. Cam greu să găsești la noi urcări/coborâri ca aici.
sursa foto: Adriana Ploșniță
R: Cine a tras de celălalt pe ultimii kilometri. Tu sau Adrian?
A. P.: Amândoi ne-am tras reciproc. Poate că este un avantaj făcând cursele de ultra împreună, deoarece ne încurajăm în momentele grele.
R: Ce ați mâncat pe traseu și cât timp v-ați odihnit?
A. P.: Adi, de toate. Produse locale (brânzeturi, salam, fructe, supă). Eu doar fructe și puțină supă puteam mânca în puncte.
sursa foto: Adriana Ploșniță
R: Ce ați simțit când ați văzut linia de finish?
A. P.: O mare bucurie că s-a gătat :)) voiam să dormim :))
R: Cum ați trăit primul sfert de oră de după cursă?
A. P.: Am mâncat un hot dog și am băut câte o bere oferită de organizatori. Încă nu realizasem că s-a gătat 😄
R: Ați mai repeta o asemenea încercare?
A. P.: Da! Dar nu chiar așa curând 😄
