Dacă locuieşti într-un apartament mic şi ai prea puţin timp liber la dispoziţie, o pisică te aranjează de minune. Ea nu are nevoie de mult spaţiu, nu se plictiseşte, nu latră, nu trebuie scoasă la plimbare. Şi, contrar a ceea ce se spune despre ele, pisicile pot fi foarte iubitoare…
Când îţi alegi pisica, e bine să ţii cont de: culoare, constituţie şi sex. E important să ai şi informaţii despre caracterul animalului şi noţiuni despre cum trebuie îngrijit. Astfel, în opinia unor crescători de pisici de rasă, culorile atenuate ar fi indiciul unui caracter mai supus şi afectuos În general, pisica e mai adaptabilă la viaţa în apartament, având nevoie de un spaţiu mai mic decât motanul. Sterilizarea se recomandă atât la mascul, cât şi la femelă, mai ales atunci când animăluţul urmează să trăiască în casă.Fie că este o pisică de rasă sau una obişnuită, interesează-te în primul rând de starea ei de sănătate. Un pisoi sănătos are blana curată şi moale, ochii limpezi şi complet deschişi şi este vioi. Abdomenul să nu fie umflat (semn al unei parazitoze), ochii să nu fie urduroşi, să nu lăcrimeze. Blana nu trebuie să aibă porţiuni fără păr sau de culoare roşietică, semn al unor micoze. Dintre pisoii fătaţi, cel care se apropie rapid şi încrezător de tine şi stă la mângâiat fără să miaune este un candidat serios la alegerea pe care o ai de făcut. Dacă în primele săptămâni de viaţă pisoiul a avut contacte frecvente cu omul, va avea o atitudine plină de încredere şi un comportament jucăuş faţă de stăpân.
După cum se ştie, hrana tuturor felinelor se bazează pe carne. În alimentaţia din casă, carnea (tăiată bucăţele şi puţin prăjită) poate fi completată cu cereale şi verdeţuri, pâine şi grisine uscate, morcovi, dovlecei şi alte legume fierte, care nu au un aport prea mare de proteine şi vitamine, dar uşurează tranzitul intestinal. În locul alimentaţiei de casă, e recomandabil ca pisicii să i se dea cu încredere alimente speciale din comerţ – umede, dar şi uscate. Pisicile obişnuiesc să consume fibre vegetale pentru a-şi provoca voma sau pentru a-şi satisface nevoia de aceste fibre în alimentaţie. Le place să mănânce plante, dar, într-un apartament, obiceiul poate fi dăunător atât pentru flori, cât şi pentru animalul însuşi, fiindcă multe dintre cele mai răspândite plante de interior sunt parţial sau complet toxice.
Dacă te-ai pricopsit cu un astfel de animăluţ, prima dată trebuie să cumperi o lădiţă igienică, de dimensiuni şi cu laturi accesibile pentru un pisoi. Lădiţa trebuie curăţată periodic, spălată cu săpun şi trebuie să stea toată ziua în acelaşi loc. În schimb, vasul pentru mâncare trebuie să stea în altă cameră, iar dacă foloseşti hrană uscată, alături de el trebuie să se găsească şi vasul cu apă proaspătă.
Masculii şi femelele ating maturitatea sexuală la un an, chiar dacă mai trebuie câteva luni pentru ca dezvoltarea lor fizică să se încheie. Diferenţele sunt evidente în comportament. Masculul este mai legat de teritoriu şi exprimă aceasta prin marcarea lui: urinează şi se freacă de locuri cu potenţial de stres (ferestre de la care se pot vedea alte pisici, uşi, gardul grădinii). În concluzie, femela este mai potrivită pentru viaţa din casă, fiindcă nu prea îşi părăseşte teritoriul matern la maturitate sau când îşi caută un partener şi fiindcă are nevoie de un spaţiu mai restrâns.
