Până pe 3 aprilie, Sala de expoziţii temporare a Palatului Brukenthal găzduiește expoziția „Ştefan Bertalan – Emigrarea interioară“. Expoziția este organizată de Fundaţia MARe și Muzeul Naţional Brukenthal, în parteneriat cu Editura Vellant și Casa de Cultură a municipiului Sibiu.
Erwin Kessler, curatorul expoziției
Expoziţia „Ştefan Bertalan – emigrarea interioară“, propusă pentru Muzeul Naţional Brukenthal în perioada februarie – martie 2016, comemorează, pe de-o parte, un an de la stingerea din viaţă a artistului, iar pe de altă parte este dedicată unei perioade-cheie din viaţa acestuia, sejurul său la Sibiu, care nu a mai făcut obiectul nici unei expoziţii până la ora actuală.
Ştefan Bertalan (1930-2014), membru fondator al grupurilor neo-constructiviste timişorene „111“ (1966-1969, împreună cu Roman Cotoşman şi Constantin Flondor) şi „Sigma“ (împreună cu Constantin Flondor, Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ioan Gaiță, Lucian Codreanu), a fost motorul primei generaţii experimentaliste din arta românească.
În perioada 1982-1985, Sibiu a constituit pentru opera lui Bertalan un luxuriant purgatoriu, un moment zenital în care, în ciuda presiunilor socio-politice şi profesionale la care era supus, a reuşit să producă nu doar o turnură majoră a creaţiei sale, ci şi unele dintre cele mai captivante desene ale sale, care pot rivaliza cu operele maeştrilor renascentişti. Expoziţia de la Brukenthal şi catalogul acesteia (bilingv, română-engleză), aduce în atenţia publicului o operă fascinantă, care funcţionează ca un memento atât pentru tribulaţiile unei epoci încă nu îndeajuns de cercetată şi de înţeleasă, cât şi pentru parcursul unei conştiinţe în care s-au confruntat cu acuitate propensiunile utopice, scientiste şi melioriste, ale avangardei, cu marile deziluzii şi bulversări politice ce au creat fisura profundă prin care a răbufnit spre suprafaţa plastică iraţionalul, misticul, ritualicul, simbolicul şi fabulosul, ingrediente care vor marca arta românească după 1989 şi până la ora actuală.
