Egalitatea de gen în România

„Am trăit o experiență de hărțuire sexuală chiar când am început să am de-a face cu instituțiile din sistemul public, ca studentă“, mărturisește Camelia Proca, una dintre cele mai puternice voci ale societății civile din Sibiu. Ce înseamnă astăzi egalitatea de gen în România? Ne răspund Camelia Proca, fondatoarea organizației A.L.E.G., și Teodora Balaș, voluntară în cadrul asociației.

Camelia Proca

De cât timp faci parte din echipa A.L.E.G. și cum ai ajuns la ea?

Camelia Proca: Sunt fondatoarea asociației, așa că fac parte din echipa A.L.E.G. chiar de la început, din 2004. Am ajuns să înființez A.L.E.G. pentru că mai multe experiențe profesionale și personale mi-au demonstrat nevoia. Am trăit o experiență de hărțuire sexuală chiar când am început să am de-a face cu instituțiile din sistemul public, ca studentă. Am înțeles mai multe lucruri din experiența asta: cum se simt victimele, de ce multe dintre ele nu depun plângere, de ce se învinovățesc singure și cât de nedrept sunt blamate. Alături de un grup mic de persoane cu care împărtășeam aceeași viziune, am înființat Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen – A.L.E.G., cu scopul de a promova egalitatea de gen, de a preveni și combate violența și discriminarea de gen. Am fost printre primele organizații din țară care abordau prin statut nu doar violența în familie, ci și violența sexuală, înțelegând că ambele erau manifestări prin care de regulă bărbații se impun față de femei pentru a le arăta unde le e locul. Și ONU consideră aceste forme de violență o manifestare a inegalităților istorice dintre femei și bărbați. Adică a inegalității de gen. Dacă sexul e un dat biologic, genul ține de felul cum pretindem să fie femeile și bărbații. Nu a fost întâmplător nici acronimul A.L.E.G: ne-am dorit să sintetizeze viziunea noastră în care femeile și bărbații își pot A.L.E.G.e, liberi de constrângeri și prejudecăți, rolurile în familie și în societate. Din start ne-am propus să nu excludem bărbații, pentru că schimbarea nu e posibilă fără ei.

Teodora Balaș: Colaborez cu echipa A.L.E.G. de aproximativ doi ani, prima activitate în care am fost implicată alături de ei fiind „GEAR against IPV“ și Festivalul Egalității de Gen.

Teodora Balaș

Care e procentajul de agresori în funcție de sex când vine vorba de violența domestică? Care sunt factorii care determină acest procentaj și de ce este el relevant în cadrul unei discuții despre violență domestică?

Camelia Proca: În toate statisticile globale, valabile și pentru România, 90% dintre victimele violenței domestice sunt femei și copii. Majoritatea covârșitoare a agresorilor sunt bărbați. Tocmai de aceea, ONU a ajuns la concluzia că violența domestică este o problemă de gen. Prin felul în care sunt socializați de mici în rolurile de gen, bărbații învață să folosească violența ca mod de relaționare prin care se impun, iar femeile învață că pentru a avea o familie și a fi acceptate în societate trebuie să rabde și să ierte. Dacă vrem să eliminăm sau să prevenim violența, trebuie să schimbăm aceste atitudini și comportamentele care decurg din ele.

Teodora Balaș: Conform diferitelor statistici, majoritatea agresorilor în relațiile de cuplu sunt bărbați si consider că acest fapt este determinat de poziția elementului masculin în societate de-a lungul timpului si perpetuarea unei mentalități tradiționale cu privire la statutul său în raport cu femeia. Totuși, deși mai puține, cazurile în care agresorii sunt de gen feminin nu trebuie ignorate, întrucât atât femeile, cât și bărbații pot fi victime ale violenței domestice.

Care sunt cele mai mari preconcepții, din experiența de până acum, pe care le au oamenii în ceea ce privește egalitatea de gen?

Camelia Proca: În România post-comunistă, oamenii cred că egalitatea de gen nu mai e o problemă. Femeile au drept de vot, pot lucra, deci ce altceva mai vrem? Inegalitățile nu sunt întotdeauna subtile, dar totuși oamenii nu le văd, pentru că s-au obișnuit cu ele. Da, suntem prezente pe piața muncii, dar mai ales în sectoarele prost plătite. E suficient să comparăm bugetele din sectoarele educație și sănătate (unde predomină femeile) cu cele de la interne și apărare (unde predomină bărbații) și vom avea dimensiunea inegalității de gen din România. Femeile votează în România de doar 80 de ani și cei pe care îi votează sunt de regulă bărbați. Participarea femeilor la viața civică, prin dreptul la vot, este o realizare mai recentă chiar decât Unirea de 1918, de la care serbăm centenarul. Între accesul femeilor la decizie și accesul la resurse există o legătură directă: avem bugete mici la educație și sănătate tocmai pentru că nu avem destule femei în funcții de decizie care să susțină prioritățile femeilor.

O altă preconcepție larg răspândită despre feminism și drepturile femeilor este că ar fi ideologia urii față de bărbați. E la fel de simplist ca și cum am spune că drepturile copiilor însemnă ura față de adulți. Feminismul este unul dintre pilonii care stă la originea teoriei șanselor egale și este promovat și de bărbați – dovadă fiind campanii precum HeforShe – pentru că, de fapt, reprezintă nimic altceva decât democrație.

Teodora Balaș: Adesea egalitatea de gen este confundată cu feminismul exacerbat și multe persoane consideră că obiectivul este privilegierea femeii prin măsuri radicale, când, de fapt, scopul este tocmai echilibrul și egalitatea. În plus, am observat, de asemenea, tendința de a asocia egalitatea de gen cu educația sexuală.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca situația actuală a României (în ceea ce privește egalitatea de gen) să se schimbe?

Camelia Proca: Avem nevoie nu doar de emanciparea femeilor, ci și de emanciparea bărbaților. Nu vom avea mai puțină violență dacă lucrăm doar cu femeile. Există o serie de avantaje și pentru bărbați dacă ies din pătrățelul cu care s-au obișnuit și căruia noi îi spunem cutia stereotipurilor de gen. Un avantaj ar fi mai puține presiuni asupra lor. Avem nevoie de părinți și cadre didactice care să le arate de mici băieților că e normal să simtă uneori frică, tristețe, frustrare, că sentimentele pot fi gestionate și că e nesănătos să ne ascundem de noi înșine. Că dacă băieții se joacă cu fetițele, ei nu vor deveni efeminați și homosexuali, ci vor deveni adulți maturi care vor relaționa de la egal la egal cu femeile pe care le vor întâlni în viața publică sau privată.

Teodora Balaș: Totul ține de educație și comunicare. Consider că este necesară înțelegerea reciprocă si deschiderea, iar climatul potivit pentru acestea se poate crea doar daca problemele cu privire la egalitatea de gen sunt conștientizate atât de femei, cât și de bărbați.

Cum te influențează, ca om, munca pe care o faci în cadrul acestei organizații?

Camelia Proca: Am încercat să aplic și în viața personală ceea ce promovez la A.L.E.G. și până acum cred că am reușit. Pun și mai mult suflet în ceea ce fac la A.L.E.G. de când sunt mama unei fetițe, pentru că vreau ca ea să crească într-un mediu care să-i acorde șanse egale: să poată deveni orice își dorește fără să trebuiască să depună eforturi de două ori cât un bărbat. Din 2016 sunt și consiliera primei femei aflată la conducerea Consiliului Județean Sibiu –Daniela Cîmpean. Pe peretele holului central de la Consiliu este un șir de portrete de foști președinți, toți bărbați. Îmi doresc ca pe acel perete să-și facă loc și figuri feminine. Se întâmplă, chiar dacă cu efort dublu, deocamdată.

Teodora Balaș: Colaborarea cu echipa A.L.E.G. nu doar că mi-a deschis ochii cu privire la probleme pregnante pe care nu le observasem în jurul meu, dar mi-a dat un imbold pentru a acționa în vederea rezolvării acestora, deși nu am fost niciodată direct afectată de ele. Am cunoscut omeni motivați care mă inspira prin determinatea lor, am aflat povești de viață și am înțeles cât de importantă este lupta pentru egalitate de gen în România.

Luptă pentru egalitate. Din 2004

Conform descrierii de pe site-ul oficial, „A.L.E.G. (Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen) este o organizație nonguvernamentală activă din 2004 în domeniul combaterii și prevenirii violenței împotriva femeilor și promovării egalității de gen. Principala activitate se desfășoară pe plan local, în județul Sibiu. La nivel internațional, A.L.E.G. este punct focal și membră în comitetul de coordonare a rețelei WAVE, membră AWID, din 2012 face parte din comitetul de conducere a rețelei ASTRA (reţea regională pentru sănătatea sexuală, reproductivă şi drepturile femeii în Europa Centrală și de Est). A.L.E.G. este implicată şi în activităţi de lobby şi advocacy pentru îmbunătăţiri legislative la nivel naţional în domeniul combaterii violenţei familiale, la nivel național. A.L.E.G. furnizează servicii specializate de informare, consiliere psihologică, asistenţă juridică şi socială victimelor violentei domestice și copiilor acestora. Din 2014 oferă și un serviciu specializat pentru victimele violenței sexuale din România”.

A consemnat Cătălina STANISLAV