Adrian Pascu este unul dintre elevii norocoși din Brădeni, care a reușit să-și croiască un drum în viață. Este rom, dar asta nu l-a oprit să învețe și să-și construiască un viitor și o carieră. Acum este directorul școlii unde a învățat și îi ajută pe copiii din etnia lui să învețe carte.
sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
Au trecut opt ani de când minoritățile au o zi a lor în România. Pe 18 decembrie, cele 20 de etnii vin în fața țării etalându-și contribuția la bogăția culturală, gastronomică și spirituală, amintindu-ne că tocmai diversitatea este cea care ne unește.
Aproape de hotarul Sibiului cu județul Mureș se află satul Brădeni, mai bine de o treime din sufletele care locuiesc aici fiind de etnie romă. Sunt familii cu copii mulți, majoritatea înghesuite în case care numără cel mult două camere.
Adrian Pascu se poate considera norocos: ambii părinți au avut un loc de muncă stabil, iar știința de carte l-a atras încă de copil. Așa se face că tânărul din comunitatea romă a ajuns directorul școlii în care a învățat alfabetul, iar foștii dascăli îi sunt subordonați din punct de vedere al organigramei. Pe toți îi consideră prieteni.
Sunt 246 de copii în evidențele Școlii Gimnaziale din Brădeni, în coordonarea căreia se află atât grădinița din localitate, cât și cea din satul aparținător Retiș. „Majoritatea provin din familii cu venituri reduse, în jur de 60% sunt din rândul romilor. Sunt câte cinci, șase sau chiar șapte frați și locuiesc în case mici, cu o cameră sau două”, descrie Adrian Pascu efectivul de elevi din școala pe care o conduce din 2022.
Pe tânărul director de 32 de ani și l-am găsit predând semnele de punctuație într-o clasă cu băncuțe noi și tablă interactivă. Copiii au în față manualul de Comunicare în Limba Română, iar pe tabla digitală personajele Matei, Maria, Eva și Șerban îi provoacă să găsească virgulele, punctele și semnele de întrebare sau de exclamare. Brusc, copiii izbucnesc în râs. Un coleg mai poznaș a făcut o glumă. „Acel semn care seamănă cu două virgule se numește ghi…”, începe profesorul. „Ghindă!”, sare ștrengarul, conștient că „ghilimele”, deși corect, ar fi fost un răspuns prea anost.
sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
În scurta pauză aflăm despre parcursul lui Adrian, de la elev, la director. Nu s-a așezat la biroul celui mai important om din școală, preferând masa la care își primește colegii, părinții sau elevii pentru ședințe, audiențe sau simple discuții.
„În această școală am învățat să scriu, să citesc, să fac calcule matematice. Doamna Cristina Moga a fost cea care mi-a dat aceste noțiuni de bază. Acum suntem colegi. La fel, domnul Stelian Langa, care mi-a fost profesor de matematică, este acum contabilul școlii. Suntem colegi, prieteni chiar, și le port un respect aparte pentru că și datorită lor m-am ridicat.”
Nu ascunde faptul că este rom: „Consider că poți fi ținut în umbră și stigmatizat doar dacă permiți acest lucru. Nu am întâlnit oameni care să mă judece altfel decât pentru ce știu și ce fac.”
Adrian este singur la părinți, lucru rar în comunitatea de romi. Mama sa a lucrat vânzătoare în sat, apoi s-a angajat la o fabrică din Sighișoara. Face naveta pentru a-și câștiga pâinea. „Tata a muncit în construcții până a suferit un infarct și i-au fost montate două stenturi. Acum este acasă și este bucătarul familiei.”
sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
A ajuns profesor după ce a absolvit liceul din Agnita, profilul filologie, apoi a urmat Facultatea de Geografia Turismului din Sibiu și un curs de reconversie profesională la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. „Am mai activat ca mentor în această școală printr-un proiect destinat incluziunii comunităților rome. Apoi, am fost învățător debutant și, după doi ani de cursuri la Cluj, am devenit profesor pentru învățământul primar.”
Chiar dacă a trecut de 30 de ani, tânărul nu a făcut pasul spre însurătoare. „Pur și simplu nu am timp. Poziția de director mă solicită la maximum. Este destul de stresant, însă am parte de întreaga susținere a colegilor mei. Practic, suntem ca între prieteni.”
Adrian Pascu este consilier local din partea Partidei Romilor. Consideră că cea mai mare problemă a comunității sale este legată de locuințe: „Administrația locală ne sprijină și tocmai se află în curs o amplă acțiune de intabulare a imobilelor. Apoi, urmează chestiunea locurilor de muncă, situație care ar putea fi îmbunătățită printr-o mai mare deschidere din partea ambelor părți. Întotdeauna este loc de mai bine, nimeni și nimic nu este perfect.”
Toate sălile de clasă sunt renovate și dotate cu bănci noi și table interactive. Este curat și cald, iar elevii poartă uniforme. Un gest simplu care a pus semnul egal între cei cu venituri și etnii diferite.
Se repetă pentru serbarea Crăciunului, se învață poezii, colinde, se meșteresc decorațiuni.
Pentru poza de final, Adrian și-a chemat colegii. Toți au venit cu zâmbetul pe buze, să-i fie alături celui care a demonstrat că educația poate ridica omul deasupra condiției sociale și a prejudecăților unei societăți aflate într-o continuă căutare a propriei identități.
sursa foto: Consiliul Județean Sibiu
„La școala din Brădeni ajungi traversând o mică punte construită peste un pârâu zgârcit în ape, pe care pășești cu întrebări și te întorci cu răspunsuri.
Iar acest lucru nu este de mirare câtă vreme socotești că te afli în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”, tramit reprezentanții Consiliului Județean Sibiu, cei care au făcu publică povestea lui Adrian Pascu.
