Când te consideri lezat de ce scrie presa, ai la îndemână toate mijloacele legale prin care poți atrage răspunderea jurnaliștilor, evident, dacă textele lor au încălcat limitele libertății de exprimare.
Presa este numită „câinele de pază al societății”, fiind de datoria ziariștilor să descopere, să scrie, să atragă atenția, să facă publice aspecte care, cel puțin, ridică niște semne de întrebare. Acestea sunt cerințele pluralismului, fără de care nu poate exista o societate democratică.
În articolul „Ordonanța 13 la Liceul «Lazăr»”, publicația noastră a semnalat faptul că patru elevi (printre care și fiica fostului șef al Serviciului Secret al Poliției – SIPI Sibiu, Sebastian Șebu, pensionat la sfârșitul lui 2016) au fost transferați la acest colegiu de renume fără a susține vreun concurs de admitere, imediat după vacanța dintre semestre. Nerăbdători să facă parte din elita elevilor din județ, doi dintre copii chiar s-au prezentat la orele de la Lazăr, înainte ca cererile lor de transfer să fi fost aprobate de către Inspectoratul Școlar Județean. Ba, mai mult, la primul contact cu mult-râvnitul Colegiu „Lazăr“, unul dintre elevii „transferați“ în această manieră a primit și o primă notă: 6 la limba română. Nu putem să nu ne întrebăm care e statutul legal al unei asemenea note, indiferent care ar fi fost ea, câtă vreme transferul elevului în cauză nu era aprobat la data respectivă, așa cum cere procedura. Însă e limpede că numele lui fusese, deja, înscris în catalog.
În urma publicării articolului, reacțiile nu au întârziat să apară. Nu mai vorbim despre reacțiile părinților ai căror elevi au susținut concursul de admitere, au avut note mari, însă din cauza numărului limitat de locuri sunt și astăzi pe lista de așteptare, ca rezerve. Apreciem reacția acestora justificată.
Extrem de grav este că, în secolul XXI, un ofițer din cadrul Serviciului de Informații Externe, apropiat al părinților unuia dintre copiii transferați astfel, își permite să-i amenințe pe ziariștii Mesagerului de Sibiu și pe familiile acestora.
Reveniți la realitate, domnilor comisari, doar nu suntem în filmele cu Al Capone! Acum, este drept că ați absolvit mastere în domeniul criminalității organizate, cu siguranță fără copy-paste, ci pregătindu-vă intens și cu multă muncă de documentare. Doar că Statul Român vă plătește niște sporuri salariale pentru aptitudinea cu care ați explicat, în teorie, cum ați investiga niște bande criminale.
Ziariștii sunt din alt strat al societății. Presa, însăși, este numită a patra putere în Stat. Este demn de laudă acela dintre noi care reușește să aibă surse în cât mai multe instituţii și care află, se documentează, ia punctele de vedere ale celor implicați, scrie. Aceasta este ocupația noastră: să scriem. Și le promitem cititorilor noștri că vom continua să ne facem meseria.
Cei care se consideră lezați în vreun fel au destule pârghii legale pentru a arăta cât sunt de deranjați de un articol sau altul. Amenințările nu fac parte dintre aceste variante legale, iar domnii comisari ar trebui să fie primii care să știe acest lucru, tocmai în virtutea profesiei pe care o au.
Ovidiu SCUTELNICU
ovidiu@mesageruldesibiu.ro
–––––––––––––
director editorial
